Uzina Tohan trezeste interesul armatelor NATO

Infiintata in 1938, uzina Tohan a fost gandita de la bun inceput pentru a functiona pe profil militar, producand munitie pentru artilerie. Necesitatea construirii acestei unitati a venit din nevoia de inzestrare a armatei romane cu munitie de lupta, tinand cont de faptul ca in perioada respectiva aprovizionarea se facea din Vest, iar intarzierile la livrare erau foarte mari. Statul a platit atunci in avans lucrarile de constructie, iar uzina a achitat sumele aferente in produse realizate. Cand au venit la putere, comunistii au considerat necesara reprofilarea fabricii, astfel ca in loc de munitie muncitorii au trecut la producerea de… oale, paturi, mobila etc. Prin 1956 pasul urmator a fost trecerea la productia militara cu tehnologie din Est, in paralel cu fabricarea de biciclete, accesorii masini-unelte si motorete. Pana in ’89 dezvoltarea uzinei din Tohan a fost, conform afirmatiilor directorului general, Ioan Garbacea, fulminanta. „Productia militara a crescut foarte mult prin anii ’80, aproximativ 80% din aceasta mergand la export, spre Orient. La un moment dat am trecut chiar la dezvoltarea unei capacitati de productie intr-una din tarile arabe. Valuta adusa in tara din exporturile noastre in acei ani ajunsese la un moment dat sa depaseasca sumele pe care le aduceau uzinele Steagul Rosu sau Tractorul. In decembrie 1989 urma sa fie pusa in functiune o alta mare capacitate pentru un anumit produs militar, lucru care nu s-a mai intamplat in urma evenimentelor de atunci”, a mai spus Garbacea.

Din circa 300 ha, „specialele” au nevoie de doar 60
Declinul producatorului de armament din Tohan a inceput in decembrie ’89 . Pietele externe traditionale s-au „volatilizat”, muncitorii au fost nevoiti sa plece, iar perspectiva falimentului a inceput sa se contureze destul de clar. Despre situatia dificila a uzinei pe parcursul perioadei tranzitiei este elocvent faptul ca de la aproximativ 11.000 de angajati cati lucrau inainte de ’90, s-a ajuns astazi la 937. Incet, dar sigur activele neproductive au inceput sa fie vandute, procesul urmand sa fie incheiat la jumatatea anului viitor. „De la o suprafata totala initiala de 284 de hectare, prin infiintarea parcului industrial in 2002, am ramas cu 246 hectare si aproximativ 350 de active. Anul acesta am mai vandut doua active (sectia tamplarie noua si fosta cantina a fabricii de biciclete), iar luna aceasta vor fi scoase la licitatie publica alte noua. Vom comasa tot ce inseamna sector special pe circa 60 de hectare. Un raport estimativ privind valoarea celor 186 hectare, cu halele aferente, care ar urma sa fie vandute, arata ca ar trebui sa obtinem o suma de ordinul sutelor de miliarde de lei vechi. Aceasta este strategia pe care am gandit-o noi la nivelul unitatii, dar trebuie sa asteptam decizia pe care o va lua Ministerul Economiei si Comertului, privind strategia generala din domeniu pe urmatoarea perioada ”, a precizat directorul societatii. Spre deosebire de alte firme din industria de aparare care au acumulat in timp creante ce ating cifre astronomice, la ora actuala uzina Tohan nu mai are datorii la bugetul de stat, cu o singura exceptie – la fondul de sanatate, pentru care s-a facut un grafic de esalonare. Salariul mediu al angajatilor societatii este de 523 RON (5,23 milioane lei vechi), cu sporurile aferente ajungand la 766 RON (7,66 milioane lei vechi).

Productia uzinei merge numai la export
Actualmente, intreaga productie speciala a unitatii din Tohan este destinata exportului, munitia pentru artilerie ajungand in depozitele aliatilor NATO. Desi interesata, armata romana nu are deocamdata fonduri alocate unor astfel de achizitii. Pe parcursul acestui an s-a lucrat „din plin”, ajungandu-se la o crestere semnificativa a productiei marfa pe ultimile luni. „Uzina are o serie de produse noi, compatibile NATO, si lucram la modernizarea altor doua produse tot pentru armatele NATO. La ora aceasta avem o colaborare cu o firma din Franta in vederea dezvoltarii munitiei cu calibru mai mare de 120 mm, iar un alt partener francez, care a si efectuat auditul uzinei noastre, are in vedere inceperea unei colaborari legate de dezmembrarea-delaborarea de produse excedentare ale armatelor NATO. Si armata romana detine foarte multe produse excedentare, cu termen de garantie expirat, aici ma refer strict pe productia noastra, dar lipsa fondurilor constituie o mare problema. Din cauza procedurilor greoaie se pare ca va mai trece ceva timp pana cand vom obtine o astfel de comanda, cu toate ca ar trebui sa fim sprijiniti de Ministerul Apararii. Exista riscul ca, din motivele amintite anterior, sa fim nevoiti sa disponibilizam pe o perioada de un an specialistii care se ocupa de produsele respective, respectiv 150 de oameni. Cele 12 luni ar fi necesare pentru a-i putea reprofila pe acestia pe alte linii de productie”, a declarat Garbacea.

Calificarea unui specialist in munitie dureaza 9 ani
In privinta disponibilizarilor situatia nu este extrem de fericita la uzina Tohan, avand in vedere ca pentru a califica un specialist in acest domeniu este nevoie de circa noua ani. Potrivit programului de restructurare al Companiei Nationale Romarm, din care face parte si societatea zarnesteana, in primele 10 luni ale acestui an au fost concediati 268 de angajati, ei urmand sa primeasca salarii compensatorii timp de 36 de luni. Potrivit directorului general al societatii, conducerea a fost nevoita sa solicite o suplimentare a fondurilor, deoarece alti 150 de salariati vor sa renunte la locurile de munca. Totalul personalului care trebuie disponibilizat pe anul in curs se ridica la 450 de oameni, dar importanta este optiunea specialistilor, daca vor sa plece sau nu. „Nu vrem sa ne mai plece salariati, cu atat mai mult cu cat chiar si cu cei actuali ne este foarte greu sa realizam planul de mobilizare. Nu in ultimul rand, nu poate fi ignorat aspectul social si suntem constienti si de faptul ca zona Zarnestiului este incapabila sa mai suporte inca un nou val de disponibilizari”, a conchis directorul uzinei Tohan.