Specula și falimentul agriculturii ne sărăcesc zi de zi

Buzunarele și coșul de cumpărături ale românilor sunt afectate din ce în ce mai mult în această perioadă de recesiune. Pe lângă faptul că veniturile se subțiază din cauza lipsei de lichidități din economie sau pentru că oamenii și-au pierdut sau sunt pe cale să-și piardă locurile de muncă, mersul cumpărăturilor a devenit o adevărată luptă pentru „supraviețuire” pe timp de criză.
Practic, din momentul în care consumatorul intră într-un supermarket sau în piață el caută cu privirea cele mai mici prețuri, uneori calitatea produselor nefiind atât de importantă dacă diferența de preț este foarte mare. Esențial este ca marfa să nu fie stricată! În rest, dacă se face economie de câțiva lei numai buni de pus deoparte pentru zilele următoare, e foarte bine. Din păcate, însă, românul poate face economie numai dacă nu cumpără. Altfel, în maximum o jumătate de oră banii i se „topesc” în mână precum gheața în miezul verii din cauza prețurilor foarte mari de pe tarabe și de la raft. Asta pentru că în ciuda crizei care le-a afectat destul de serios vânzările, atât marii comercianți cât și cei care își vând marfa pe tarabele din piețe nu pot fi convinși să practice adaosuri rezonabile.

Mult mai scump decât la Paște!
Ca să înțelegeți mai bine „japca” practicată astăzi în comerțul brașovean cu legume și fructe iată câteva prețuri, în unele cazuri mai mari chiar și cu 50% decât la Paște, cu care sunteți așteptați în această perioadă să vă faceți târguielile în piețele agro-alimentare din oraș. Dacă acum aproape două luni un kilogram de roșii se vindea cu prețuri situate între 5,5 și 6,7 lei, astăzi, pentru aceeași cantitate de tomate trebuie scoateți din buzunare între 7 și 9,9 lei, în funcție de calitatea aleasă. Lista poate continua cu castraveții (6 lei/kg), ceapa verde (2 lei/legătura), fasolea verde (15 lei/kg) și varza (4 lei/kg), unde diferențele de prețuri sunt de cel puțin un leu pentru fiecare legătură sau kilogram cumpărat. Situația este cu atât mai ciudată cu cât în mod normal, datorită încălzirii vremii și sezonului în care ne aflăm prețurile ar fi trebuit să scadă. Nici fructele nu sunt mai ieftine decât la Paște, majorările dictate de comercianți fiind de cel puțin 50-80 bani/kg. Recordul aparține căpșunilor, în unele piețe prețul acestora ajungând la 8-9 lei/kg, față de 5-6 lei/kg la începutul lunii aprilie. Dacă vreți cireșe atunci vă puteți face posta cheltuind 14 lei/kg.
În supermarketuri e și mai rău! Marfa este mai scumpă, iar raportul calitate/preț nu este întotdeauna avantajos pentru client. Mai mult decât atât, aceste magazine sunt pline în special cu produse de import, care însă nu sunt prea gustoase. În aceste condiții, aproape toate roșiile vândute de marii retaileri sunt din Turcia, Italia, Spania și Olanda, iar merele românești nu prea arătoase, dar extrem de gustoase parcă au dispărut cu totul de pe piață. În schimb, cele importate din Chile, China și Olanda sunt numai bune pentru fotografiat. Gustul? S-a pierdut în cala vaporului cu care au intrat în țară. De asemenea, în mai toate centrele comerciale suntem invitați să cumpărăm cartofi din Polonia, Siria sau Egipt, salată și ridichi din Ungaria sau Polonia, pere din China, Franța și Olanda, căpșuni din Spania și castraveți din Serbia. La sectorul legume numai păstârnacul și țelina sunt autohtone ca și cum agricultura românească nu are capacitatea de a produce mărfurile pe care le importăm în euro în loc să le exportăm în lei.

De ce importăm?
Situația delicată în care ne aflăm de câțiva ani buni este pusă, spun marii retaileri, pe seama furnizorilor autohtoni care nu pot asigura livrări constante de-a lungul unui an. Însă nu trebuie uitată soarta crudă a agriculturii românești, împinsă spre faliment de politicienii care își aduc aminte de ea numai în campaniile electorale și o părăsesc când sunt la guvernare. Ultimul exemplu în acest sen este faptul că pentru anul în curs, Guvernul a tăiat orice subvenție agricolă care putea fi acordată fermierilor și lăsând piața la cheremul importatorilor și speculanților.
Practic, după două decenii de capitalism, agricultura României poate hrăni doar un sfert din populația țării, în condițiile în care spun agronomii ar putea produce pentru 80 milioane de persoane. Potrivit specialiștilor, România realizează doar 10% din potențialul său agricol și importă aproape trei sferturi din necesarul intern de alimente. Din mare producător agricol, țara noastră a ajuns să aibă o agricultură de subzistență, care nu poate asigura hrana propriilor cetățeni, cei 20 de ani de capitalism sălbatic reușind neutralizarea celui mai important factor competitiv al țării, agricultura. Situația este cu atât mai gravă cu cât mulți analiști economici și oameni de afaceri din domeniul agricol sunt de acord că România nu a știut să folosească potențialul de care beneficiază și că autoritățile au făcut multe greșeli în ultimii 20 de ani.

Risipim pământul
Principala greșeală făcută a fost neglijarea principalului element care trebuia valorificat – pământul. Nicăieri în lume nu există atâta risipă de teren arabil ca la noi. Fie pământul este lăsat nelucrat, fie este transferat în intravilan pentru a se construi diverse, de la case la mall-uri. În plus, produsele românești nu beneficiază nici de o piață de desfacere bine reglementată și nici de promovare. Nu s-a reușit crearea unei piețe a pământului, dar nici a unei piețe de desfacere a produselor. În plus, nu există o rețea de depozitare, prelucrare, de punere în valoare și de distribuție a produselor. Nici pe termen lung specialiștii nu dau prea mari șanse agriculturii. Aceasta nu pentru că nu s-ar putea face foarte mult în acest domeniu, ci pentru că, în continuare, autoritățile nu par a-și da seama de importanța agriculturii. Mai mult, pentru anii 2020-2025 se preconizează o criză mondială a alimentelor, iar țările cu potențial agricol vor deveni probabil atunci ceea ce sunt acum țările petroliere, furnizoarele materiei de bază și transformarea în niște state super bogate.

Polonia și Ungaria au găsit soluții
Dacă România nu a reușit să se trezească la realitate nici după aderarea la Uniunea Europeană, nereușind să atragă fondurile puse la dispoziția agriculturii românești de UE, nu același lucru se poate spune de Polonia. După integrare, polonezii au regândit întrega politică agricolă. În primul rând, au renegociat condițiile privind agricultura pentru că și ei, ca și noi,
n-au știut să negocieze de la îneput foarte profitabil. Au reușit însă să schimbe lucrurile în favoarea lor și acum au o agricultură tot mai performantă. Polonia este singura țară europeană care a înregistrat creștere economică în această perioadă de criză mondială și asta se datorează și agriculturii, căreia i s-a dat mare atenție după aderarea țării al UE. Un alt stat din fostul bloc comunist care a ajuns să aibă o agricultură mai avansată decât a României este Ungaria. Deși au puțin teren agricol, ungurii au știut să găsească exact modalitățile care să le creeze avantaje, investind în sisteme de irigații și în tehnologie modernă. În plus, au stimulat fermierii să investească.