„Războiul” contractelor de împrumut continuă

În curând expiră termenul de 90 de zile pe care l-au avut la dispoziție băncile, IFN-urile și firmele de leasing pentru modificarea tuturor contractelor de împrumut, conform Ordonanței de Urgență a Guvernului (OUG) 50/2010, lege publicată în Monitorul Oficial pe 11 iunie și care a intrat în vigoare pe 21 iunie. Din păcate însă, în ciuda presiunii opiniei publice, mass-media și a autorităților, majoritatea instituțiilor financiare nu reușesc să găsească soluții pentru mulțumirea clienților.
Dimpotrivă chiar, mulți dintre cei care au trecut pe la ghișeele instituțiilor financiare au avut parte de surprize neplăcute când au citit propunerile din actele adiționale.

Grabă, neatenție sau neprofesionalism
Practic, fie din grabă pentru a respecta termenul impus de Guvern pentru a modifica vechile contracte, fie din neatenție sau din cauza lipsei unui personal bine calificat, băncile oferă clienților acte adiționale care prezintă o mulțime de lucruri neclare, precum precizarea unor tarife unice pentru servicii care nu sunt enumerate, precizarea unei dobânzi penalizatoare a cărei valoare nu este specificată și greșeli de exprimare sau lipsa unor pagini.
Un exemplu de prevedere neclară este perceperea unui comision unic pentru diverse servicii care nu sunt însă precizate în actul adițional. În cazul unui act adițional al unui credit la o bancă având capital grecesc, la articolul 1, punctul 7, se precizează că se taxează cu 250 de lei/solicitare serviciile prestate ulterior tragerii creditului. Banca însă nu explică la ce servicii se referă, deci din punct de vedere juridic orice solicitare venită din partea consumatorului se taxează fără nici o excepție cu 250 lei.
Altă bancă, de data asta cu capital austriac, situație similară: taxă de 10 euro (în echivalent lei) fără a se preciza, clar, pentru ce. Nu contează? Poate pentru bancă nu, însă pentru client cu siguranță. Aceeași problemă apare și în actul adițional de la o bancă ungurească, unde se precizează doar taxa, de 150 de lei, exemplificându-se o singură situație: „eliberarea adresei de refinanțare”.

Dobândă majorată pentru restanțe
O altă capcană din actele adiționale este „dobânda penalizatoare”. Două dintre băncile de pe piață vor să-și taxeze debitorii care au restanțe calculându-le rata cu o dobândă mai mare decât cea inițială din contract. Nu se știe însă cât e această dobândă. În timp ce o bancă spune doar că „nu poate depăși cu mai mult de două puncte procentuale rata dobânzii aplicată atunci când creditul nu înregistrează restanță”, cealaltă, după ce precizează, la rândul ei, același plafon, face trimitere la Anexa 1. În Anexa 1 însă nu este trecută nicăieri valoarea acestei dobânzi. Alți clienți au primit numai patru pagini din actul adițional, care are cinci pagini conform numerotării. Alți clienți însă nici nu au primit actul adițional, drept pentru care se pot adresa cu o reclamație la Protecția Consumatorului. Orice clauze vă propune banca aveți dreptul să le refuzați pe motiv că ele nu sunt prevăzute în actul normativ amintit. Dacă observați nereguli, notificați în scris creditorul că nu sunteți de acord cu noile prevederi, pentru că altfel banca va considera că ați acceptat în mod tacit oferta. De asemenea, trebuie să fiți foarte atent și la faptul că în această perioadă, e posibil să primiți de la bănci și oferte de modificare a contractelor de credit existente care nu au legătură cu asigurarea conformității contractului cu dispozițiile OUG 50/2010. Ele se pot referi de exemplu, la trecerea de la dobânda variabilă la dobânda fixă sau alte modificări. Nu sunteți obligați să acceptați aceste oferte! De asemenea, pentru a evita situațiile în care reprezentanții instituțiilor bancare una fac și alta spun, cum ar fi să refuze verbal să aplice prevederile OUG 50/2010 susținând că aceasta nu a intrat în vigoare, clienții băncilor trebuie să înregistreze notificarea la registratura instituției de credit sau să o trimită prin poștă cu confirmare de primire.
Nu în ultimul rând, dacă doriți să rambursați anticipat un credit, în condițiile OUG 50/2010, adică fără comision de rambursare la creditele cu dobândă variabilă sau cu comision de 1% pentru dobândă fixă, o puteți face chiar dacă instituția de credit nu a modificat contractul pe care îl aveți. Asta pentru că din punct de vedere juridic, din 21 iunie 2010, orice prevedere din contract referitoare la un comision de rambursare ce contravine OUG 50/2010 este nulă de drept. Prin urmare, instituția care v-a acordat creditul trebuie să vă calculeze suma de rambursat conform OUG 50/2010 și să includă doar comisioanele acceptate de Ordonanța de Urgență și nu pe acelea existente în contractul de credit. Un alt sfat este să refuzați comisioanele pentru unele operațiuni cu numerar pe care băncile le percep pentru plata ratelor, precum comision de plată a ratei în avans sau comision pentru plată prin intermediar și cereți băncii să stopeze încasarea comisioanelor aferente creditului care nu sunt prevăzute în OUG 50/2010.    
    (A.Z.)