Camerele Agricole, contestate înainte de înființare

Legea camerelor agricole nedumerește specialiștii agronomi care susțin că statul nu ar trebui să se implice în înființarea acestor organizații

Așa cum de multe ori ne-am obișnuit în ultimii ani, autoritățile statului nu s-au lepădat de prostul obicei de a propune acte normative care nu îmbunătățesc în nici un fel modul în care se desfășoară activitatea dintr-un domeniu de activitate. Ba chiar dimpotrivă. Este și cazul camerelor agricole, legea prin care aceste instituții urmează să fie înființate urmând să fie adoptată în Parlament în prima parte a acestui an. Anunțul cu iz festivist a fost făcut la începutul săptămânii de ministrul Agriculturii, Mihail Dumitru. „După apariția acestei legi, sperăm ca organizarea serviciilor agricole la nivel local să fie pusă pe alte baze, pe parteneriatul între fermieri și guvern, între minister și organizațiile de fermieri, așa cum funcționează peste tot în Europa”, a spus Dumitru. Ministrul Agriculturii a precizat că are promisiuni din partea parlamentarilor că actul normativ va fi finalizat.

„Sunt organizații particulare, nu de stat”
Însă, nici bine nu s-a vorbit despre iminenta creare a camerelor agricole, că au și apărut contestatarii acestui proiect. Potrivit unui avizat agronom din județ, camerele agricole din UE nu seamănă sub nici o formă cu cele pe care Ministerul Agriculturii vrea să le înființeze. „În toată Europa camerele agricole reprezintă emanația agricultorilor, a producătorilor, nu a statului. Statul nu este implicat sub nici o formă în aceste forme asociative, care trebuie să rămână private. Toate camerele au angajați plătiți din fondurile proprii care dau sfaturi celor interesați despre culturile ce trebuie însămânțate, perioadele optime, caracteristicile soiurilor și multe alte detalii specifice. Mai mult decât atât, camerele agricole, pentru că adună în jurul lor afacerile unei mase importante de producători, pot reprezenta interesele acestora chiar în relațiile cu procesatorii. 1.000 de fermieri pot negocia mai bine prețul de achiziție cu o fabrică, decât un fermieri singur”, ne-a explicat sursa citată.
Practic, în UE, precum camerele de comerț și industrie reprezintă interesele oamenilor de afaceri care le-au creat, camerele agricole apară interesele fermierilor particulari, care au înființat de fapt organizația.

„Nu reprezintă interesele fermierilor”
Împotriva acestui proiect de lege este și Federația Națională a Producătorilor Agricoli din România (FNPAR). Recent, într-o revistă de specialitate, această organizație a cerut anularea prevederilor hotărârii de guvern privind înființarea camerelor agricole, considerând că nu „reprezintă interesele agricultorilor, ci doar pe cele ale conducătorilor administrației publice locale”. Astfel, FNPAR  a solicitat înlocuirea hotărârii de Guvern cu un document legislativ care să reprezinte interesele agricultorilor români și „care să ducă la apariția unei instituții conduse de agricultori, pentru agricultori. Camerele agricole trebuie să aibă rolul de reprezentant al agricultorilor, dar și de partener real al puterii administrative. Prin HG 1609/16 decembrie 2009 se înființează camerele agricole județene, prin reorganizarea oficiilor/centrelor de consultanță agricolă din cadrul Agenției Naționale de Consultanță Agricolă (ANCA), ceea ce reprezintă o acțiune de descentralizare motivată fiind de lipsa resurselor financiare. Nu trebuie însă să uităm că administrația publică de la nivelul județelor administrează tot bani publici. Acest tip de abordare nu reprezintă interesele agricultorilor, ci doar pe cele ale conducătorilor administrației publice locale care au astfel posibilitatea de a mai nominaliza pe cineva «fidel» la conducerea unei instituții publice”.
De ce autoritățile se dau în vânt după camerele agricole. Bătălia mare se dă, bineînțeles, pentru posturile de conducere, în care se pare că s-au instalat deja confortabil, în multe județe, politicieni de diverse culori și nuanțe.
„Bătaie” pe posturi de conducere Și asta, în condițiile în care, conform Proiectului de lege din 2008, „Biroul permanent al Camerelor Agricole Județene va fi format din 7 membri: 1 președinte, 1 vicepreședinte și 5 membri, toate persoane cu studii medii sau superioare în domeniile agricol, cu vechime de cel puțin 3 ani în activitățile agricole. Președintele va fi obligatoriu agricultor în activitate și va fi ales de către Adunarea Generală din rândul reprezentanților aleși, prin vot direct și secret, la fel ca și ceilalți membri ai Biroului permanent”. Însă, potrivit legii care urmează să fie adoptată de Parlament, atât la nivel județean, cât și național, camerele agricole vor fi formate din membrii aleși și din aparatul tehnic operațional, alcătuit din personal angajat pe bază de contract, rezultat, inițial, din preluarea de către Camerele Agricole a resurselor umane, financiare și de patrimoniu aparținând Oficiilor Județene de Consultanță Agricolă, urmând ca ulterior, fiecare Cameră Agricolă să-și stabilească, în funcție de necesități, personalul din aparatul tehnic, ce va fi scos din sistemul bugetar și va putea fi angajat și salarizat pe bază de competență și performanță. Practic, de la proiect la actul normativ propriu-zis, de la modelele europene viabile la modelul românesc total greșit, ce nu poate depăși sfera grupurilor de interese, camerele agricole par să urmeze un curs cu care ne-am obișnuit deja: schimbăm numele, dar păstrăm conținutul. Se schimbă conducerea cu o alta, și mai ușor de controlat politic, promitem multe și nu facem mai nimic. Iar cel puțin la prima vedere, elementul de bază al funcționării camerelor agricole – agricultorii – par să fi fost săriți complet din schemă. Motivul ține se pare de un aspect important care se referă la obligativitatea consultării camerelor agricole județene de către toate organismele și instituțiile, inclusiv ale administrației publice locale, prealabil luării deciziilor cu privire la programele de dezvoltare locală, implementare a unor industrii ce ar putea afecta exploatațiile agricole și spațiul rural, precum și pentru scoaterea terenurilor din circuitul agricol.     (A.Z.)