Aveți o asigurare la casă? Nu-i nimic mai faceți una. Așa vrea statul

Prin Legea 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuințelor un proprietar poate plăti de trei ori o asigurare pentru același bun

De mai bine de o lună a devenit obligatorie asigurarea locuințelor. Practic, din voința guvernanților, toți proprietarii de locuințe sunt obligați ca în termen de șase luni de la publicarea Legii 260/2008 în Monitorul Oficial (15 iulie 2010) să încheie o poliță de asigurare la Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor (PAID), compania care emite aceste polițe. La PAID sunt acționare 13 companii de asigurări, practic, majoritatea celor mai importanți jucători de pe piață în acest moment. Pentru cei care nu vor încheia această poliță până la mijlocul lunii ianuarie 2011 legea prevede o amendă de 500 de lei, care trebuie aplicată de administrațiile locale.
Însă, din păcate, Legea 260 pare făcută în pripă, anumite prevederi nefiind echitabile, deși la actul normativ se lucrează de ani buni. Legea are câteva obiective clare și anume protejarea populației împotriva dezastrelor, însă, în anumite situații ea este ultimul exemplu care dovedește că în țara noastră s-a împământenit prostul obicei prin care statul își obligă cetățenii să plătească de cel puțin două ori pentru același serviciu.
După celebrele cazuri ale taxei de drum, inclusă în prețul rovignetei și în cel al carburanților, și cel al taxei radio-TV, plătită atât în facturile de energie electrică, cât și în cele emise de furnizorul de servicii radio-TV, astăzi a venit rândul asigurării obligatorii a locuințelor, o „afacere” care face aproape toți banii. La propriu.

Business cu triplă „tracțiune”
Este o afacere pentru că prin Legea devenită obligatorie, un proprietar poate plăti de trei ori o asigurare pentru același bun. Cum? Foarte simplu. Să zicem că cetățeanul A, proprietarul unei modeste garsoniere, fiind foarte prevăzător din fire, a încheiat o asigurare facultativă la compania X. A dorit să se pună la adăpost de incendiu, cutremur, furt, vandalism și de inundațiile care ar putea fi provocate de vecini și a plătit vreo 150 de euro. Și-a zis „merită, dorm liniștit”. Ulterior, dorind să ia un credit, a dorit să gajeze împrumutul cu locuința sa. Însă, pentru a fi sigură că în cazul unei calamități garsoniera nu este distrusă, banca a condiționat încheierea unei alte asigurări pentru garsonieră la societatea Y, agreată de instituția financiară. Omul nostru a încheiat a doua asigurare pentru același bun, însă, lovitura de grație a venit luna trecută, odată cu intrarea în vigoare a Legii 260. Aceasta îl obligă să mai facă o asiurare la PAID.

Câte 10-20 de euro de la milioane români
Absurdul situației a fost recunoscut de directorului unei importante societăți de asigurare care are sucursală în județul nostru. Acesta, sub protecția anonimatului pentru a nu implica numele companiei la care lucrează, ne-a spus: „Nu are sens să comentez legea, dar așa este. Cine are un credit și a încheiat o asigurare este obligat ca la data expirării poliței să încheie asigurarea obligatorie, însă nu mai târziu de 15 ianuarie 2011. Aceelași situație se aplică în cazul asigurărilor facultative”.
Asigurarea obligatorie acoperă numai trei riscuri: inundațiile, cutremurul și alunecările de teren. Sunt excluse riscuri cum ar fi incendiul, cel mai des întâlnit eveniment asigurat de companii, explozia și altele, pentru care proprietarul care vrea să le acopere trebuie să încheie o poliță facultativă.
Polița de asigurări nu costă foarte mult, prețul ei situându-se între 10 sau 20 de euro pe an, în funcție de tipul locuinței. Prima obligatorie este de 20 euro în cazul locuințelor tip A, care au structura de rezistență din beton armat, metal ori lemn sau cu pereți exteriori din piatră, cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic și/sau chimic, și de 10 euro în cazul locuințelor tip B, cu pereți exteriori din cărămidă nearsă sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic și/sau chimic. Suma maximă asigurată este de 20.000 euro pentru locuințele de tip A și de 10.000 euro pentru cele de tip B. În comparație cu o asigurare facultativă de locuință, primele sunt mult mai mici, ca de altfel și despăgubirile. Pentru o locuință care este evaluată la 100.000 de euro, cu bunuri de 15.000 de euro, construită în urmă cu 3 ani și situată în apropierea orașului, o poliță de asigurare facultativă costă între 150 de euro pe an și 203 euro pe an.