Am un client, dar ce să fac cu el?

Când urcați într-un taxi sau când luați masa în oraș fiți atenți să nu fiți „tapați” de bani pe motiv de… criză

Criza a schimbat modul în care se fac afacerile în țara noastră: unii fac tot posibilul pentru atragerea și păstrarea clientului, alții vor să-l „stoarcă” și de ultimul bănuț.

Criza financiară care s-a instalat de mai bine de un an în țara noastră a reașezat veniturile populației și multe dintre afacerile investitorilor. Practic, din cauza scăderii puterii de cumpărare majoritatea consumatorilor au învățat să prețuiască mai bine fiecare leu și să-și drămuiască atent cheltuielile. În mediul de afaceri, numeroase firme de pe piață au fost nevoite să accepte reducerea încasărilor și a profitului, consecințele fiind suportate în final de clienți. În aceste condiții, viziunile cu privire la modul în care trebuie comercializat un produs sau serviciu s-au schimbat radical față de perioada anterioară. Pe de o parte, destui consumatori au ajuns la concluzia că în condiții de recesiune economică, când banii sunt din ce în ce mai puțini, dacă aleg un anumit produs sau serviciu oferit de o firmă, respectiva societate, mulțumind oarecum providenței că încă mai are clienți, ar trebui să-și respecte promisiunile făcute în oferte. De cealaltă parte, multe firme au conștientizat faptul că fără produse și servicii bine echilibrate cu prețul solicitat, în scurt timp vor dispărea de pe piață.

Sâmbăta e mai ieftin
Un lucru pozitiv este că pentru a-și păstra paleta de clienți dobândită pe timpul „boom”-ului economic, destule terase, bistrouri, baruri și fast-food-uri din oraș au ieșit pe piață cu oferte foarte atrăgătoare care să le așeze la mese cât mai mulți mușterii. Și în alte domenii de activitate, concurența se duce la baionetă, promoțiile ajungând până la punctul în care pentru două produse achiziționate cumpărătorul primește încă unul cadou de la firmă. O altă noutate este apariția garanțiilor întinse pe doi sau trei ani. Mai mult decât atât, în anumite magazine de nivel mediu prețurile sunt stabilite de manager în funcție de ziua din calendar. De exemplu, în fiecare sâmbătă, când sunt mai mulți clienți decât într-o zi obișnuită, prețurile sunt reduse cu 10% sau chiar 15%, iar în cursul săptămânii, când aglomerația nu este atât de mare discount-urile sunt vizibile. Important este ca cineva să cumpere. Ce urmează? Probabil un produs oferit cadou numai după ce clientul promite că va reveni în scurt timp să-și facă târguielile.

Eu sunt „stăpânul”
În schimb, pe unii, criza financiară îi face să se gândească numai la bani scăpând din vedere faptul că un client mulțumit aduce cel puțin încă unul nou. Practic, vechiul dicton „Clientul nostru, stăpânul nostru”, s-a tranformat în cazul multor angajați în „clientul meu”, dar eu sunt „stăpânul”. Un exemplu este cel al taximetriștilor care așteaptă poate ore întregi să li se urce în mașină vreun pasager. Și când vă grăbiți, nu mai aveți timp să așteptați autobuzul, n-aveți ce face și „săriți” într-un taxi, abia atunci vă dați seama dacă aveți „mână” bună. Dacă aveți noroc, șoferul e om de treabă, alege cea mai scrută rută și nu dă drumul la muzică decât numai dacă acceptați. Dacă aveți ghinion, atunci, șoferul nu alege ruta cea mai mai lungă pentru că prea bate la ochi, dar abate drumul cu 2-3 kilometri numai buni de taxat. Mai mult, pentru ca aparatul de taxat să primească tot felul de impulsuri electrice care se transformă în câțiva lei buni, șoferul „se joacă”, în trei-patru reprize, preț de câteva secunde cu potențiometrul radio-ului. Mai tare, mai încet, în orice caz, este mai scump decât ați crezut dumneavoastră. Tot pentru „amețirea” taxării șoferul poate da drumul la aerul condiționat, deși geamurile mașinii sunt larg deschise. Pe timp de ploaie se folosește și varianta ștergătoarelor care sunt lăsate să meargă chiar și când parbrizul nu este acoperit de stropi. Pe aceeași linie se află și ospătarii care nu aduc restul notei plătite de client, gândindu-se probabil că suma de 3 lei, adică mai mult de jumătate din consumația exemplului nostru, este „nedemnă” de a fi returnată și o trec la capitolul bacșiș. Jocul nu se termină aici pentru că în momentul în care i se solicită returnarea sumei, clientul este tratat de ospătar cu o mină acră ce-i pare a spune „să nu te mai prind pe aici”.

Firmă mare, considerație mică
Culmea este și unele companii mari, de prestigiu, care sunt administrate de persoane care apar în Top 300 al miliardarilor români, își tratează cu nepăsare clienții vechi care au semnat deja contracte pe doi sau trei ani. Ai contract, dă-ne banii și vezi-ți de drum. De restul de ocupăm noi.
Este și cazul unui brașovean care în urmă cu aproape doi ani a cumpărat de la o companie care furnizează servicii TV prin satelit un dispozitiv pentru receptarea semnalului digital. „Am plătit pe acest aparat aproape 200 de lei, deci este proprietatea mea. Acum câteva săptămâni, acesta s-a defectat. Compania a decis să schimbe aparatul însă nu cu unul nou, nici măcar cu unul identic cu cel pe care l-am avut. Mi-a adus o vechitură, zgâriată asemănătoare cu aparatele VHS de prin anii 1990. Nemulțumit, am luat legătura cu directorul firmei, nu-i dau numele că după aia mă dă în judecată că-i stric reputația, și mi-a zis că nu au aparate noi de schimb. Ulterior am aflat că aparate neutilizate sunt furnizate numai clienților care semnează contracte noi. Cei vechi primesc «gioarse». Când i-am spus directorului că o să reclam situația la Protecția Consumatorului mi-a spus să-i transmit salutări directorului de acolo”.