BRAȘOV. Plângere în instanță: „carantina forțată = tortură”

Nemulțumiți că au fost băgați forțat în carantină, unii români au început să conteste în instanță deciziile direcțiilor de sănătate publică județene și solicită să stea izolați la domiciliu. În două procese identificate de Ziare.com, judecătorii au respins astfel de cereri și motivează că măsura a fost luată pentru a preveni și limita efectele epidemiei cu COVID-19.

Primul caz este de la Brașov, acolo unde un bărbat s-a plâns judecătorilor de faptul că a fost băgat în carantină instituționalizată timp de 14 zile la unul din liceele din oraș. El arată că a ajuns în carantină, deși împotriva sa nu fusese luată în primul rând măsura izolării de domiciliu. Practic, el nu ar fi semnat o declarație pe propria răspundere în care să arate că nu a călătorit în străînătate sau că nu a intrat în contact direct cu o persoană infectată cu COVID-19, dar se apără că nu știa că trebuia să facă acest lucru. El s-a plâns și de faptul că în camera în care a fost cazat nu există frigider, iar mâncarea primită ar fi fost degradată.

„Plasarea în carantină alături de alte persoane care prezintă risc de îmbolnăvire este inoportună, arbitrară, lipsită și contrară scopului pentru care a fost luată”, susține bărbatul.

El cerea instanței, sub forma unei ordonanțe președințiale, ca măsura carantinei să fie înlocuită cu măsura izolării la domiciliu. După ce i-a analizat cererea, Judecătoria Brașov i-a respins solicitarea ca inadmisibilă pe 1 aprilie. Decizia nu este definitivă. Faptul că reclamantul nu beneficiază în carantină de aceleași condiții de confort asemănătoare cu cele de la domiciliu nu înseamnă că a suferit o pagubă în sensul art. 996 din Codul de Procedura Civilă (Condițiile de admisibilitate în cazul ordonanței presedințiale – n.red.) ori că a fost supus torturii, așa cum se arată în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Instanța reține că reclamantul a fost cazat în incinta (…) din municipiul Brașov și că  prin grija personalului i-au fost asigurate alimente, neexistând indicii că i-au fost aplicate rele tratamente ori că a fost supus torturii, în sensul art. 2 și 3 din CEDO.

„Privarea de libertate, inerentă în cazul luării măsurii instituirii carantinei, dar și al izolării la domiciliu, este în acest caz proporțională cu scopul măsurii, acela de a  preveni și limita efectele epidemiei cu COVID-19. Scopul imediat și mediat al carantinei este împiedicarea propagării virusului în societate și contaminarea unui număr ridicat de persoane, în condițiile în  care în momentul de față se înregistrează un  număr de infectari în creștere  semnificativă”, motivează judecătorii.