BRAȘOV. A învins cancerul, a doborât-o coronavirusul la doar 44 de ani

Unul dintre decesele numărate în această săptămână la Brașov a prins nume și chip. Mona, după cum îi spuneau prietenii. Un om frumos, pe care o plâng cei care au cunoscut-o și îndrăgit-o. La doar 44 de ani, asistentă socială „veche” cu patalama proaspătă (a făcut facultatea la 40 de ani, când avea deja copil de școală), Mona a murit după săptămâni de chin la ATI, cu plâmânii afectați de SARS-CoV-2. Învinsese acum câțiva ani un cancer, virusul a doborât-o.

„Ai grijă de tine, că e rău de tot!”, i-a scris de pe patul de spital, pentru că nu mai putea vorbi, unui prieten, Florentin, care a postat pe Facebook un mesaj emoționant:  „A murit Mona Ciocan! Poate cel mai curat și mai bun suflet pe care îl știam. Cu siguranță, cea mai bună prietenă pe care am avut-o vreodată. 44 de ani. Pentru cei care nu o cunosc, a făcut liceul la seral, am insistat apoi să facă și o facultate. A făcut-o, drăguța, și a terminat cu brio asistența socială. Toate acestea în lupta cu un cancer pe care l-a biruit. Nenorocitul de virus a fost, însă prea mult. Are un copil de gimnaziu, pentru care a considerat că trebuie să trăiască. A lucrat ca asistentă socială, pentru că a vrut să le spună tuturor că se poate trăi, că viața, după experiența ei, e totul. Îi spuneam olteancă și mă amuzam că vorbea prea mult. Acum nu o să o mai aud. Știam că e în spital, am sunat-o, dar nu a răspuns. Am aflat apoi că un plămân era atins și nu putea vorbi. Mi-a trimis un mesaj în 18 iulie: «Ai grijă de tine, că e rău de tot!» Atât! Nimic altceva! Te iubesc Mona, te-am iubit tot timpul, sper să-ți fie mai bine! Și sunt convins că, așa cum te știu, ai fi vrut să spui că se poate lupta cu boala, că viața e frumoasă și de aceea ai fi vrut să spun tuturor: «Ai grijă de tine, că e rău de tot!» Mona Elena Ciocan 18 iulie 2020!”.

Și jurnalista (totodată, cadru didactic universitar în psihologie) Onelia Pescaru, îndurerată, i-a celebrat viața într-o postare pe Facebook:

„Să nu aud mizeria aia cu «avea și alte boli»! Avea 44 de ani și luptase admirabil să învingă cancerul. Și l-a învins! COVID-ul, nu. I-a ros plămànii în câteva zile! Avea copil de gimnaziu și a avut ambiția să facă facultatea la 40 de ani. Lucra la bar și învăța pe brânci. Și știți de ce? «Vreau să ajut oamenii, îmi e atàt de milă când văd copii sau bătrâni neajutorați». Așa spunea.

Anul trecut, la Cursul festiv de absolvire a facultății, m-a îmbrățișat, fericită. Mă implicasem mult, cu colegii mei de la radio, să o ajutăm, la vremea când era bolnavă. Sora mea o îngrijise pe patul de spital… «Am reușit!» – lăcrima Mona. Terminase, la Sociologie, Asistența Socială.

Urma să ajute oamenii, de atunci înainte, cu diploma în buzunar.

În iulie, înfiorătorul COVID a doborât-o. În câteva zile a ajuns la ATI și de acolo…

Rămàne povestea. Povestea unei femei curajoase și demne. Care a luptat cu moartea pentru viață – și a învins de multe ori – cu sărăcia, cu mentalitățile oamenilor… Unul din numele de pe lista lungă de morți despre care alții spun că nu există…

Să fie mult, 44 de ani? Să fii «bătrân» la anii ăștia?

Să fie mama, sora, prietena sau soția voastră, oare ce ați zice?! Tot așa? «Era bătrànă, avea boli?»

Era un om minunat. Și nu mai este… Drum lin, Mona Ciocan! Mulțumim pentru lecția de viață, întru demnitate și generozitate!”.