„Ţăranii noștri”

Cine răsfoiește scrierile lui Gheorghe Brăescu va da de o schiță intitulată „Ţăranii noștri”, în care autorul povestește cu mult umor o întâmplare din vremea de după război, când, ofițer fiind, ajuta alături de alți militari văduvele și țăranii rămași fără vite.
Așa se face că o țărancă vine și îi cere doi boi să-și care acasă niște lemne… îi cere pentru o săptămână… îi cere ofițerului și un car; ca recompensă îi întinde o găină. Om milos, ofițerul nu vrea să o ia gratis și o întreabă cât vrea pe găină. „35 de lei.”. „Cââât??? Bine femeie, după ce îți dau boii o săptămână, tu vrei să mă jefuiești?”. „Păi așa e și la piață!”. 
La vremea când am citit schițele lui Brăescu am râs și atât. Când am ajuns mare și am devenit cumpărător, mi-a trecut râsul deoarece mi-am dat seama că Brăescu nu exagerează cu nimic. Am trăit o droaie de experiențe de acest fel și, dacă aș avea talentul lui, aș scrie tot o droaie de întâmplări.
Mă voi opri la o singură întâmplare. Eram pe Dunăre la pescuit și peste dig era o gospodărie în care cânta „găina” pe nume Tudora. Departe de orice oraș, în ogradă creșteau orătănii, porci și două vaci pe care familia respectivă le creșteau cu „ciordeala” din lanurile nesfârșite al Bălții Brăilei. Firesc, doream să bem un lapte de vacă nu de alimentară și să mâncăm un ou de casă.
În anii aceia, oul costa 80 de bani în alimentare, iar Tudora ni le vindea cu… 2 lei, repetând mereu vorba tărăncii din schiță: „Păi așa se vinde și la piață!”. Strugurii, legumele, pepenii… vânduți la poarta casei-asta o știu toți cei care circulă pe șoselele patriei- sunt de cele mai multe ori MAI SCUMPE decât la piață, unde omul își plătește taxe și transport.
Am mai povestit cum, pe la începutul anilor ’90, când începuse nebunia cu euro, o babă uitată de vreme mi-a cerut în piață pe o legătură de usturoi verde… 1 euro! M-ar fi surprins ca de Paștele acesta să se fi schimbat „țăranii noștri”-câți or mai fi. Surpriza nu s-a produs, așa că micile șmecherii ale pitașilor și-au lăsat din nou amprenta pe cumpărăturile făcute de noi.
Tot zic și repet că televiziunile, prin niște nenorociți de reporteri și „moderatori”, cresc prețurile! Pare ciudată afirmația, dar cine a ieșit pe posturi cu nebunia prețului la carnea de miel? Ei! Văzând puțină zăpadă și „pricepuți” fiind, au lansat vestea că sunt puțini miei, că e timpuriu… că… ! Crescătorii de oi atâta au așteptat! Au reluat vrăjeala și au vândut mieii cu 50-60-70% mai scump decât anul trecut. Dacă tot sunt neam de ciobani, m-am informat și am aflat că fătările s-au cam încheiat-deci miei sunt destui- iar amenințările crescătorilor că este mai rentabil să dea la export, coroborate cu cele spuse de către „știriști”, au făcut ce trebuiau să facă!
Dar să revenim la „țăranii noștri”. (Nu este vorba despre cei care revând marfa după ce au cumpărat-o pe mai nimic!). Datorită plăcerii de a mă plimba prin piață și de a simți aromele fructelor, legumelor și zarzavaturilor, observ cu exactitate ce se întâmplă pe acolo. „Iuțeala de mână și nebăgarea de seamă”, pe care se pare că ne bazăm, a  făcut ca aceeași țărancă sau același țăran să vândă legătura de ceapă, usturoi sau ridichi cu 0,50-1 leu în plus față de legătura din urmă cu câteva zile dar… după ce au scos una dintre cele 4-5 cepe, unul dintre cele 4 fire de usturoi sau o ridiche! „Nepoți” sau „nepoate” de-ale babei-euro vindeau 3 fire de leuștean sau 3 fire de mărar-pălite- cu… aproape 1 dolar, adică cu 3 lei!
Dacă nu au învațat de la baba să bage textul „Voi, orășenii, nu știți cât muncim noi țăranii!”; dacă băgau textul, puteau cere și ei 1 euro pe caricaturile de legătură de verdeață! Miezul de nucă, vândut până înaintea Paștelui cu 15-18 lei, a devenit dintr-o dată „mai” miez și „mai” de nucă, așa că s-a vândut cu 20 de lei.
Exemplele ar continua, dar chiar nu sunt interesat să descriu tot mercurialul. (Oare ce o mai fi ăla și la ce servește?). „Piața e liberă!”. Oare? Ce piață este aceea în care toți cei care vindeau miei aveau același preț, iar firele de ceapă/usturoi erau tot atâtea și la același preț? Negociere? Haida, de! Asta este în cărțile de marketing! „Echidistanța” mă face ca, după ce am „dat” tare în super-marketuri-cine mă bagă în seamă?- același tratament să-l aplic și „țăranilor noștri”. Apropo de super-marketuri. Vindeau la „ofertă” carne de miel la 23-26 lei! PÃI DACÃ AȘA E ȘI ÎN MAGAZIN?

Gheorghe SÂRBU