Ciocu` mic și botu` pe labe!

THE ECONOMIST: „persoanele cu venituri mici plătesc incompetența și corupția guvernului” .
 Na, acum credeți?  Dacă până și cei de la acest cotidian european prestigios spun acest lucru înseamnă că e ceva putred rău dar nu în Danemarca!
 Cu toate că mulți au spus că nu va cădea guvernul – cu toată mobilizarea opoziției – alți mulți au sperat că va cădea. Chiar dacă nu a mai avut majoritatea din urmă cu ceva luni, mașinăria bine întreținută a PDL-ului a urcat din nou dealul parlamentului și a câștigat cursa. Am asistat la scene de coșmar; încăierări în parlament, tăierea microfonului la propriu, huiduieli, jigniri între aia și aia și niște vârstnici prăjiți în piață de temperaturi de 50 grade la nivelul asfaltului. „Sindromul Geoană” s-a repetat iar tabăra Băsescu – Boc a „ciuruit” din nou tabăra opoziției. 
 „Habar nu aveți pe ce lume trăiți!” (Boc). „Cred că sunteți căzut în cap” (Ponta). Sunt numai două dintre vorbele dulci aruncate în războiul din parlament. Contrar oricărei logici am sperat alături de alte „oi” duse la abator de către minunatul guvern că se va întâmpla o minune și că salariile „simțite” vor scăpa de tăierile de tip „Ciomu”. Bineînțeles că nu s-a întâmplat așa. Dar tot contra logicii aș face pariu cu cei mulți care spun că în septembrie vor crește impozitele, că nu se va întâmpla așa. Mă bazez pe o altă logică și anume cea a „ciugulirii” pe la accize la ce se consumă mult (carburanți și probabil din nou băutură și țigări), la joacă de-a euro/leu și de-a TVA. Până la urmă este vorba de supraviețuirea muribunzilor: guvernul  și PDL. Dacă nu au căzut și asta cu chiu și vai, în cazul creșterii impozitelor pot să-și ia adio!  Milioanele de români afectați și care vor fi nevoiți să supraviețuiască în urma tăierilor de salarii vor face ca guvernul actual să devină istorie și mi-e teamă că nu o vor face cu blândețe.  Deocamdată tot arsenalul folosit de populație s-a dovedit a fi insuficient.  „Dansul pinguinului” … jos ăla și ala!… lozincile glumețe deși se voiau serioase… îmbrâncelile protestanților cu jandarmii și a parlamentărilor puterii cu cei ai opoziției nu au dat rezultatele scontate.  Și dacă asta înseamnă un maxim, va urmă o perioadă de liniște gălăgioasă. Vor mai ieși la proteste numai pensionarii. Bugetarii vor sta cuminți în banca lor deoarece perspectiva ca oricare dintre ei să ajungă pe listele celor 80.000 de disponibilizați este una care calmează dorințele de ieșire în stradă. Ați observat ce extraordinară armă psihologică este lansarea pe piață a cifrelor legate de disponibilizări? 
 Cât de serioasă este disponibilizarea se vede din jongleria cu numărul disponibilizaților: 300.000, 200.000, 130.000, 125.000, 85.000, 80.000, 225.000 cifrele reprezintă sabia lui Damocles care stă deasupra  capetelor bugetarilor. O fi ea sabie, dar aceste cifre, ciudat de diferite, îmi spun una din două că guvernanții habar nu au câți trebuie să fie disponibilizați și mai ales de unde, și asta explică diferențele dintre declarațiile date de ei, sau că nu vor face disponibilizări, mulțumindu-se să taie numai posturile neocupate, dar că îi vor ține în lesă pe bugetari. Trai neneacă pe capul acestor guvernanți în ciuda celor spuse de către cei de la „The economist”: cetățenilor, după ce au fost puși cu botul pe labe, nu le rămâne decât să facă ciocu’ mic!  Fariseismul celor care declară că este greu să guvernezi în situația actuală și că ei, săracii, se sacrifică pentru binele „boborului” are o sămânța de adevăr. Au câștigat lupta tocmai împotriva „boborului” căruia îi dorește binele, dar în toamnă îi așteaptă încă două lupte. Nu cele cu creșterea TVA-ului și a cotei de impozitare, ci… acelea de creștere a prețului gigacaloriei (bătrânii, având antrenametul din 88-89, vor mai lua pe ei – încă – o haină și vor închide sau vor renunța la sursele de căldură. Dar ne-bătrânii? Care au salarii mici, ce vor face? Vom vedea!) și de respectarea promisiunii că tăierile vor dura NUMAI până la 1 ian 2011. ?Nu mă îngrijorează pe unde scot ei cămașa ci PE UNDE O SCOATEM NOI!  Încep să mă gândesc tot mai serios la o regulă de trei simplă: dacă pentru plata datoriei către FMI de către România condusă de Ceaușescu românii au dus-o rău crescător între 1980-1989 cum o vor duce, pentru a plăti marea datorie actuală și mult mai marea datorie viitoare? Îngrijorarea îmi este cu atât mai mare cu cât în perioada ’80-’90 România producea mult și exporta mult, în timp ce acum produce mai nimic și exportă găuri de nasturi!
Gheorghe SÂRBU