1 Decembrie 2010 – Putea să fie mai bine

A trecut sărbătoarea națională a României și militarii și-au făcut treaba cum era de așteptat, chiar dacă avioanele nu au mai putut decola. (Care avioane? Cele câteva „Șoim”, că MIG-urile nu are nimeni curajul să le mai ridice).
Spuneam mai de mult că alegerea sărbătoririi zilei naționale a fost făcută fără o analiză prealabilă temeinică. Faptul că suntem în zona climaterică în care suntem face că vremea să fie un fel de loterie majoritar necâștigătoare. Așa a fost și acum, când niște bucureșteni entuziaști au stat adăpostiți sub umbrele din cauza unei ploi reci care îți îngheța și sufletul în tine. Ploaie rece, polei și cer vânat; sunt ingredientele care fac oamenii să nu se bucure deplin și reduc substanțial dorința multora dintre ei de a ieși din case. Am fost curios să văd mai multe zile naționale ale europenilor și nu numai. Sărind peste ziua națională a SUA – pe care mulți dintre tineri romani o cunosc foarte bine în detrimentul celei a României – am constatat că mai toți au date de săbătoare „civilizate” adică, chiar dacă în zilele respective plouă, oamenii nu dârdaie de frig.
Faptul că Australia și Noua Zeelandă au zilele naționale în ianuarie și februarie poate păcăli doar pe cei care nu știu că în emisfera sudică lunile reci europene sunt luni calde. Am asistat la câteva discuții interesante între participanții la mese rotunde pe această temă. Aproape toți au spus exact ce am spus și eu, dar asta nu i-a împiedicat să vorbească cu respect despre sărbătoarea națională.
Și eu o respect și știu ce a însemnat acea dată pentru românii din Transilvania. Dar… cum ne-am obișnuit în ultimii ani-prin înlocuirea sloganului „Nici o masă fără pește!” cu „Nici o ocazie fără un mic scandal politic!”- nu este de mirare că am avut parte de așa ceva și acum. Că președintele l-a desemnat pe Boc, în locul lui Geoană, să prezinte onorul la drapel… că nu avea dreptul acesta… că Geoană va cere o anchetă, deoarece, conform Constituției, este al doilea om în stat (asta și-o închipuie el și alți naivi)… Dar chiar nu am de gând să îmi pierd timpul cu porcării de acest gen și nici nu voi lăsa să îmi scadă respectul pentru sărbătoarea națională.
M-am uitat cu plăcere la oamenii prezenți la defilare (atenție, am spus „oamenii” nu „demnitarii”!) și la militarii care nu s-au lăsat pleoștiți de ploaia rece.
Totul ar fi fost bine dacă…! Aici trebuie să fac o paranteză spunând că într-un articol precedent spuneam că este greu pentru noi să fim americani și am apăsat pe muncă și pe simbolurile naționale-respectiv drapel.
Ei bine, tocmai când spuneam că organizarea a fost bună, am văzut în prim-plan un drapel foarte mare boțit care își flutura alene încrețiturile. Nu pot spune unde era, dar mi-a căzut rău! Chiar era atât de greu încât responsabilii cu organizarea să verifice dacă drapelele arborate sau purtate erau la nivelul cerut? Nu este normal să vezi niște ținute impecabile ale militarilor sub un drapel șifonat de parcă ar fi fost ținut într-o ladă sub alte „cârpe”! Aș vrea să cred că acela a fost un caz izolat, dar tot nu este scuzabilă superficialitatea de care au dat dovadă organizatorii. (Dacă ar fi să fiu malițios, aș spune că la o țară boțită, un drapel boțit). Faptul că pregătirile pentru ziua națională au fost declanșate de ceva vreme îmi spune că ar fi fost timp pentru toate problemele inclusiv pentru cele de amănunt! Dar… Uite unde duce prezența unor „foncționari” în rândul funcționarilor care știu ce și cum să facă!
    Gheorghe Sârbu