Praznic mare astăzi, deși este puțin cunoscut

În miercurea săptămânii a patra după Paşti, când se împlinesc 25 de zile din Duminica Sfintei Învieri şi mai sunt tot atâtea zile până la Cincizecime sau Pogorârea Sfântului Duh, Biserica prăznuieşte Înjumătăţirea Cincizecimii.  Sărbătoarea Înjumătăţirii Cincizecimii – cu dată mobilă, ca și praznicul Învierii – este un popas duhovnicesc care aminteşte de propovăduirea Mântuitorului Hristos la Templul din Ierusalim. Praznicul acesta poate fi considerat unul Împărătesc (închinat lui Hristos), strâns legat de sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh, pe care o pregăteşte în sufletele oamenilor. Mitropolitul grec Ierótheos Vlachos încadrează această zi de serbare între marile praznice de peste an: „Sărbătoarea Înjumătăţirii Cincizecimii nu este socotită între cele douăspre­zece praznice împărăteşti, dar datorită marii sale importanţe am integrat-o între acestea, după ce am pus laolaltă sărbătoarea învierii lui Lazăr şi cea a intrării lui Hristos în Ierusalim, ca două sărbători ce prezintă trăsături comune”.
Pentru că Mântuitorul Hristos îi uimeşte atât la vârsta adolescenţei pe învăţaţii de la Templu, cât şi mai târziu cu învăţăturile Sale, acest moment şi praznic bisericesc este dedicat Înţelepciunii lui Dumnezeu, celei de-a Doua Persoane a Sfintei Treimi, Fiul lui Dumnezeu. Bisericile care erau închinate Înţelepciunii lui Dumnezeu – Sofia, mai ales Biserica „Sfânta Sofia” din Constantinopol, îşi serbau hramul anume la acest praznic al Înjumătăţirii Cincizecimii.

Condacul acestei zile spune: „Înjumătăţindu-se praznicul Legii, Făcătorule a toate şi Stăpâne, ziceai către cei ce erau de faţă Hristoase, Dumnezeule: Veniţi şi scoateţi apa nemuririi!”. Acest imn liturgic se referă la prezenţa Domnului în templul din Ierusalim în timpul activităţii Sale misionare la înjumătăţirea praznicului Legii vechi. Acest lucru este subliniat de Evanghelia zilei de la Ioan 7, 14-30, de unde ştim că „la jumătatea praznicului Iisus S-a suit în templu şi învăţa”. Iar Sinaxarul ne spune că Domnul Iisus Hristos, „sosind Sărbătoarea Corturilor, s-a suit în Ierusalim şi se ferea să fie văzut de oameni. Dar la înjumătăţirea acestui praznic, mergând în templu, îi învăţa pe oameni şi toţi cei ce se aflau acolo se minunau de învăţătura Lui…”. Prin ceea ce învăţa Mântuitorul a dovedit poporului că este Mesia, iar noi acum, la jumătatea drumului dintre Paşti şi Rusalii, „lăudăm pe Mesia Hristos şi punem înaintea tuturor cinstirea fiecăruia dintre cele două mari praznice” (Sinaxar).

Icoanele (foto 2) care arată Înjumătăţirea Cincizecimii Îl prezintă pe Hristos-Învăţătorul, aşa cum este descris de pasajul evanghelic al praznicului (Ioan 7, 14-30). Imaginea este descrisă foarte frumos în una din sedelnele de la Utrenia din această zi: „Stăpânul tuturor, stând în Templu, la Înjumătăţirea praznicului cinstitei Cincizecimi, vorbind iudeilor, îi mustră limpede şi cu îndrăzneală multă pentru semeţia cea tiranică a lor, ca un Împărat şi Dumnezeu, iar nouă, tuturor, pentru milostivire, ne dăruieşte mare milă”. Icoana poate, în acelaşi timp, la unii iconari, să-L arate pe Mântuitorul când stătea la vârsta de 12 ani în Templu şi le vorbea bătrânilor miraţi de ştiinţa Sa. În aceste icoane, Mântuitorul este însoţit de Născătoarea de Dumnezeu şi de Dreptul Iosif. Figura lui Hristos în această icoană este în chip tradiţional mărită în comparaţie cu celelalte personaje, subliniindu-se astfel superioritatea duhovnicească a Celui care vorbeşte.

Cântările zilei ne îndeamnă: „Luminându-ne, fraţilor, cu Învierea Mântuitorului Hristos şi ajungând la înjumătăţirea praznicului stăpânesc, să prăznuim cu adevărat poruncile lui Dumnezeu; ca să ne învrednicim să prăznuim şi Înăl­ţarea şi să ajungem la venirea Sfântului Duh”.

Sursa: Ziarul Lumina