BRAȘOV. Taina Sf. Maslu de obște, în trei biserici

În timpul posturilor de durată de peste an, în bisericile ortodoxe se oficiază, duminica, slujbe de obște (de către cel puţin șapte preoţi) ale Sf. Maslu. Tradiția a fost instituită de mai bine de 25 de ani la Brașov, de către pr. Corneliu Gârbacea, ctitorul și primul paroh al Bisericii „Sf. Împărați Constantin și Elena” din Răcădău. Dar a fost întreruptă aproape doi ani de pandemie.
A fost reluată în acest Post Mare, dar nu la aceeași amploare. Astăzi, se vor oficia slujbe de obște ale Sf. Maslu în capela „Sfinţii Arhangheli” (Capela Cimitir din str. Marte, peste calea ferată), de la ora 15.00, iar de la ora 17.00, la Biserica „Înălţarea Domnului” (B-dul.15 Noiembrie, nr.67 – biserica de lemn) și la Biserica Sf. Nicolae din Șchei.           

Taina Sfântului Maslu, una dintre cele șapte sfinte taine, se săvârșește în Biserica Ortodoxă pentru vindecarea credincioșilor de bolile trupești și pentru iertarea păcatelor, acestea două fiind legate. La ortodocși, Sfântul Maslu se face, de obicei, în zilele de post (pe principiul că administrarea unui medicament este mai eficientă atunci când organismul este curățat, dezintoxicat), mai ales în Postul Mare, fiind oficiat cu trei, dar cele de obște sunt cu cinci, șapte sau chiar mai mulți preoți. La slujbă participă credincioșii bolnavi și rudele lor, dar și orice creștin dornic să-și ușureze sufletul.

Participanții la Taina Sfântului Maslu care doresc pot să aducă la biserică puțină făină, ulei și o haină (de corp) de la bolnavi pentru binecuvântare, apoi să asculte cu credință slujba Sfântului Maslu, care se încheie cu miruirea (ungerea cu ulei sfinţit în timpul slujbei). Acasă, din făina și uleiul sfințite se fac turtițe pe care să le mănânce bolnavii în loc de anafură sau se pun în mâncare.

Maslul este un sacrament (taină) acordat de Biserica Ortodoxă și de cea Catolică; nu este recunoscut de protestanţi. La catolici, Maslul („Ungerea bolnavilor”, „Ungerea de pe urmă”) este un sacrament prin care un credincios bolnav este făcut părtaș, prin ungerea cu untdelemn și rugăciunea preotului, de harul lui Dumnezeu spre mântuirea sufletului, de aceea este acordat, de obicei, când bolnavul este în pericol de moarte, dar adesea, și spre vindecarea fizică a trupului, ca la ortodocși.