Mai e de așteptat

„Ce fac ăștia aicea, bă?”. Întrebarea, răcnită pe un ton vesel-uluit, vine de la un ins supraponderal bine, ras în cap, cu ceafa revărsându-i-se peste gulerul unei cămăși de fițe, „asortată” cu niște pantaloni de trening, firește unii „de firmă”. Cămașa e descheiată până aproape de buric, pentru a scoate la iveală o ditamai crucea legată cu un lanț gros cât degetul. Iar mirarea i-a fost stârnită de un grup de tineri care strângeau gunoaie. Niște amici, grupați în jurul unor mașini din boxele cărora bubuie manele încep miștocăreala: „pesemne Salubritatea face angajări și p-ăștia i-a pus să dea probă de lucru”; „ia uite băăă, gunoaiele strâng gunoaie!”; „uite-o p-aia, cum se apleacă!”; „îl vezi p-ăla ce față are? băi, vezi că mai e niște pet-uri acolo, în dreapta, belește ochii mai bine!” și-așa mai departe. După câteva minute de asemenea „distracție”, unul dintre șmecheri își amintește: „Băi, stai așa, că știu io! Ãștia sunt ăia care s-au adunat să curețe prin țară… am văzut ceva la televizor, e în mai multe locuri nu numa’ aicea”. „Cum să curețe, mă? Din dispoziția cui și pă banii cui?”. „Nu, vere, sunt voluntari”. „Adică fac muncesc ei așa, de capul lor, fără să ia nici un ban? Băăăi, ce fraieri!”. Și, pentru a-și manifesta mai plenar disprețul, insul care cuvântase ultimul termină de golit o doză de bere și-o aruncă în iarbă, strigând: “Băi, ăștia, luați și doza asta d-aici, dacă tot vă lăudați că sunteți voluntari la curățenie!”.
Firește, ce am povestit mai sus este e reacție extremă la acțiunea de salubrizare „Let’s Do It, Romania” (în ce mă privește, aș fi preferat o titulatură în limba română), cel mai mare proiect de implicare socială din țară, care își propune să responsabilizeze autoritățile și cetățenii asupra necesității de gestionare corectă a deșeurilor și de aplicare a legislației ce protejează mediul. Pentru eforturile și obstinația cu care au urmărit materializarea acestui proiect, organizatorii merită respect și mulțumiri. Ca și aceia, deloc puțini, care au participat.  În același timp, însă, faptul că inițiatorii nu și-au atins ținta de a mobiliza la acțiune minimum 200.000 de români, deși majoritatea populației care a aflat și-a exprimat aprecierea, denotă, zic eu, o anume mentalitate. Nu chiar aceea a unuia care aruncă gunoaie pe stradă sau le lasă acolo unde merge să facă grătar, iar apoi face pe indignatul (sau chiar e sincer indignat, culmea!) și exclamă: „Ce mizerie e, dom’le, în cutare sau cutare loc!”, dar nici prea departe de asta. Suntem de acord că un lucru nu e bun și trebuie îndreptat, dar cel mai bine e să facă treaba asta alții, nu noi. Să-și bată ei capul, să-și consume ei timpul. Noi suntem oameni ocupați, n-avem timp. Plus că avem tabieturi, iar chestia asta cu voluntariatul, cu implicarea socială, oricât ar fi de bună, nu bate sfântul week-end, când ne relaxăm și noi, ca tot omul.
Discutam nu demult cu un prieten și, la un moment dat, a spus ceva de genul: „Vom putea considera că societatea românească a evoluat semnificativ și că există și voința politică pentru această evoluție atunci când instituția voluntariatului se va apropia și în România de ceea ce este, de pildă, în Statele Unite, unde absența din CV a implicării în acțiuni sociale este un handicap”. Până atunci, însă, mai avem de așteptat…