Ioane, du-te tu la psiholog! Da` urgent! (III)

Care să fie resorturile care-l mână atât de aprig pe Ioan Ghișe la luptă împotriva presei? Mai ales că, din câte pot să-mi dau seama, moare de plăcere să apară în mass-media, mai ales la televizor, să expună nației prețioasele sale considerații despre mersul politicii la români și să combată prin „propoziții”, cum îi place să spună.
Una dintre explicații ar fi, după umila mea părere, o frustrare comună multor politicieni. Aceea că presa – vorbesc de presa serioasă, nu de ziarele ultracolorate – nu-i arată așa cum ar vrea să pară, ci așa cum sunt. Aceea că ziariștii nu le dau întotdeauna dreptate. Ba, câteodată, descoperă și chestiuni de care politicienii n-ar vrea să se afle. De pildă, că la votul în plen asupra unei alte năzbâtii propuse de Ioan Ghișe, aceea cu obligarea presei audiovizuale să difuzeze un număr riguros egal de știri negative și pozitive, însuși inițiatorul a votat împotrivă!!! Așa reiese din înregistrarea făcută prin sistemul electornic de vot și așa a figurat ca atare pe site-ul Parlamentului! Întrebat de ziariști despre treaba asta, dl. Ghișe a dat din colț în colț: ba că „este o greșeală a secretariatului tehnic”, ba că „vreți să mă discreditați”, ba că „nu sunt în peisajul public de ieri-de azi”, ba că nu e „fraier”, ba că e atacat la persoană, pentru a se deturna subiectul. A omis însă, cu încăpățânare, să spună cum a votat: pentru inițiativa sa (și-a lui G. Funar, by the way, că știți cum e: spune-mi cu cine te însoțești…), a votat împotrivă ori s-a abținut?
Altă pricină de frustrare a d-lui Ghișe ar putea fi aceea că tare i-ar fi plăcut să fie și domnia sa ziarist, chiar și pe lângă liniștitoarea (financiar vorbind, cel puțin) funcție de parlamentar. Să fie el acela care i-a la întrebări, trage la răspundere, comentează și pune concluziile. Mi-aduc aminte că pe când se pregătea să piardă postul de primar al Brașovului nu rata nici o ocazie să bată apropouri unor șefi de publicații chipurile ce bun ziarist ar fi el și ce încântat ar fi să lucreze în presă.
În altă ordine de idei, dl. Ghișe este membru al unui partid de opoziție, ale cărui tunuri sunt îndreptate spre palatele Cotroceni și Victoriei. Or, prin inițiativa sa legislativă îndreptată împotriva jurnaliștilor, nu face decât să se situeze de partea acelor reprezentanți ai puterii care au decretat că presa este un factor de risc la adresa siguranței naționale sau cam așa ceva. Ciudat, pentru cineva care, în emisiuni de televiziune, spumegă contra actualei puteri! Să fie, oare, vreun semn că dl. Ghișe are intenția să schimbe barca? Mai ales că liderii PNL au spus că acest partid nu „achesează”, cum ar veni, la inițiativa sa.
În privința intenției sale de-a încartirui ziariștii sub autoritatea unui Colegiu Național și a-i pune să dea examen din trei în trei ani, spre a dovedi că nu și-au pierdut aptitudinea de-a scrie articole, o singură întrebare: dumnealui a dat măcar un examen la vreun Colegiu Național al Politicienilor sau în fața unor somități în domeniu, în urma căruia să primească un atestat că poate fi politician? În fine, cred că înainte de-a trimite jurnaliștii la psiholog, ar trebui să facă d-sa un drum acolo. După cum bate câmpii, s-ar impune de urgență.
P.S. De mai multă vreme, reprezentanți ai societății civile solicită ca aspiranții la demnități publice să nu poată candida sau să nu poată fi numiți dacă nu trec de un control psihologic și/sau psihiatric. Motivația este că dacă pentru a conduce un autoturism se cere așa ceva, cu atât mai mult se impune în cazul celor care vor să conducă o țară sau să-i facă legi. Mereu, însă, politicienii s-au împotrivit. De ce oare?