Un posibil răspuns

Într-un magazin unde se vindeau animale și hrană pentru ele (pet-shop, pentru cei ce preferă englezismele) a intrat într-o zi un băiat însoțit de tatăl său. „Vrem să cumpărăm un cățel pentru fiul meu”, i-a spus bărbatul vânzătorului. Acesta i-a dus în fața unor cuști în care erau cățeluși de diferite rase și culori. Băiatul s-a uitat cu atenție și s-a oprit în fața unei cuști unde stătea o femelă înconjurată de cinci pui. „Aș putea să vă rog să-i scoateți puțin afară din cușcă, să-i putem vedea mai de aproape?”, a întrebat bărbatul. Serviabil, vânzătorul a deschis ușa cuștii și a chemat cățeaua, urmată imediat de patru dintre pui, care au început să se zbenguie prin magazin. Al cincilea cățeluș se chinuia, șchiopătând, să-i urmeze. „De ce șchioapătă?”, a întrebat copilul. Vânzătorul i-a explicat că acel cățeluș s-a născut cu o problemă la un picior și va rămâne șchiop pentru toată viața. „Știu că n-o să-l cumpere nimeni, dar îl mai las aici, cu mama lui, până îl înțarcă. După aia, nu știu… ori îl eutanasiem, ori îl dăm la un adăpost de animale” , i-a spus apoi tatălui băiatului.
N-au apucat să discute mai mult, că s-a auzit glasul decis al copilului: „Tată, ăsta e cățelușul pe care îl vreau!”. Vânzătorul  a încercat să-l facă să se răzgândească, arătându-i alți căței, mai frumoși, dar n-a reușit. „Uite – i-a spus în final băiatului – dacă asta e dorința ta, îți dau gratis cățelușul”. „Și așa nu voi reuși să-l vând” – i-a șoptit, pe un ton de scuză, tatălui. „Nu vreau așa!”, s-a supărat copilul. „Vreau să-l cumpărăm la prețul cu care îi vindeți pe frățiorii lui!”. „Ești sigur că îl vrei pe acesta? Poate acum îți place sau ți-e milă de el, dar gândește-te că niciodată nu va putea alerga și sări precum ceilalți”, a insistat vânzătorul. Băiatul s-a aplecat, a ridicat pantalonul și i-a arătat un aparat din metal care îi susținea piciorul. „Și eu sunt ca acest cățel. De aceea vreau să-l iau, pentru că are nevoie de cineva care să-l înțeleagă. Numai cineva care îl înțelege va putea să aibă grijă de el așa cum are nevoie”.
Rândurile de mai sus pot fi și un răspuns la întrebarea: de ce aceia care ne conduc ne fac viața tot mai grea, în timp ce susțin că n-au grijă mai mare decât să ne fie cât mai bine? Pur și simplu nu ne înțeleg, nu au fost în situația unui muritor de rând sau, dacă au fost, asta s-a întâmplat demult. Au uitat. Trăiesc în lumea lor, unde necazurile și suferința se măsoară altfel.