„Sefeuri”

Scriam ieri despre autostrăzile acelea de hârtie care, sub oblăduirea unei instituții cu nume binișor desprins de realitate – Compania Națională de Autostrăzi – au consumat, mulți ani, sume imense din banii statului. Am amintit de câteva manevre de sifonare a fondurilor și-am uitat unul foarte important: întocmirea studiilor de pre-fezabilitate și fezabilitate (așa-zisele „sefeuri”, de la prescurtarea SF). Metoda nu se aplică doar la șosele, de-aia e bine să luăm aminte la ea. Măcar așa, să nu se creadă unii chiar atât de mari maeștri ai combinațiilor… Vasăzică, onor Compania Națională de Drumuri (era să scriu iar „și autostrăzi”, de parcă am avea așa ceva) a întocmit și-a comandat purcoaie de studii din astea, plătind pentru ele autotrenuri de bani. Aiurea-n tramvai. De fapt, e doar un fel de-a spune. I-a cheltuit întru propășirea unor băieți deștepți și cinstiți până-n măduva oaselor, dar bine orientați politic sub toate guvernele, gata oricând să dea o mână de ajutor acolo de unde iese mălaiul. Și, firește, dispuși să cedeze un procentaj…
Cât de necesare au fost mormanele de studii se poate deduce din faptul că ele zac și acum prin fișetele sus-numitei Companii. Și unele zac de un deceniu, poate și de mai multă vreme, dacă n-or fi fost aruncate la gunoi. N-au folosit niciodată la nimic, în afară de justificarea cheltuielilor. De fapt, cred că ăsta era și scopul. Și spun așa, deoarece, potrivit legii, valabilitatea unui astfel de act este de doi ani. Iar asta se știa, firește, în momentul în care s-a comandat întocmirea. Or, dacă s-a comandat un studiu și apoi pur și simplu s-a așteptat să expire pentru a se comanda altul sau a se „revizui” primul, adică alți bani pentru aceeași „distracție” , mie, unuia, mi-este foarte clar că nu s-a urmărit nimic altceva decât scurgerea unor bani în niște conturi sau buzunare.  Exemple? Poftiți câteva. În 2006 s-a „reactualizat” un studiu de fezabilitate pentru un traseu scurt, dintre București și Moara Vlăsiei: 600.000 de euro. Fără nici un rezultat. Un an mai târziu, un studiu de pre-fezabilitate inutil a costat 700.000 de euro. Tot în 2007, pentru un „sefeu” al unei fantasmagorii intitulate autostrada Sibiu-Pitești s-au plătit 2,5 milioane de euro. Tot degeaba!  În 2008, compania de drumuri a achitat alte aproape 2 milioane de euro pe „revizuirea” unui studiu de fezabilitate care a expirat bine-mersi, la fel ca acela pe care l-a „revizuit”.
Acum: dacă cineva bagă mâna în buzunarul altcuiva, fură de acolo 100 de lei și e prins, înfundă pușcăria, între 1 și 12 ani pentru furt. Și e obligat să înapoieze păgubitului banii furați. Ce se întâmplă, însă, cu aceia care bagă mâinile în buzunarul statului și-l păgubesc cu milioane ori zeci de milioane de euro? Păi, întrebați-i pe marii anticorupți ai nației! Deși fac pariu că, și în improbabila ipoteză în care veți ajunge la ei, vă vor răspunde (în cel mai bun caz) tot cu lozinci despre cum luptă ei zi și noapte cu „flagelul”.