Oameni bazați…

Câștig lunar de peste 10.000 de euro, din care vreo 6.000 din „leafă”, 3.000 din „proiecte europene” și restul din poziția de membru în consilii de administrație. Cinci terenuri, dintre care unul de peste 18.000 de metri pătrați în selecta zonă Snagov. Trei case, dintre care una „de vacanță” în suprafață de aproximativ 260 de metri pătrați și alta „de locuit” de aproape 200 de metri pătrați, recent construită. Ceasuri, bijuterii, tablouri și icoane estimate de proprietar la 20.000 de euro. Conturi personale de 60.000 de euro și 400.000 de lei. Bașca cele de peste 100.000 de euro și 250.000 de lei ale soției. Bașca acțiuni la cinci firme…
Nu, nu e vorba despre averea vreunui patron de fimă prosperă, nici de-a unui parlamentar chitros, ci de a unui biet lider sindical. Și nu e un caz izolat. Altul a luat anul trecut 13.000 de lei lunar de la sindicat, 35.000 de lei ca membru în Consiliul de Administrație al unui trust de presă din Capitală, în emisiunile televizate ale căruia apare deseori, peste 10.000 de lei ca membru în CA-ul Casei Naționale a Asigurărilor de Sănătate, bașca niște bani primiți de la Federația Română de Fotbal și de la o asociație de fotbaliști. Directoarea economică a aceluiași sindicat a umflat și dumneaei peste 9.000 de lei lunar. Alt lider: 10.000 de lei „leafă”, plus 14.000 de lei de la un SRL sindical, 11.000 de lei ca membru al nu știu cărui consiliu și 46.000 de lei ca vicepreședinte la asigurările de sănătate. Firește, la așa câștiguri (și astea-s doar cele declarate oficial), așa avere: 10 terenuri, casă, luciu de apă…
Firește, nu toți liderii sindicali se pot lăuda cu așa ceva, ci doar vârfurile din eșaloanele întâi și doi. Adică inșii care apar la televizor și prin ziare căinând clasa muncitoare, plângând pe umerii săracilor și bătându-se cu pumnii în piept că le apără drepturile. Mai precis, dreptul de a rămâne la fel de săraci… Mi-a povestit cineva cum un mahăr din ăsta sindical a descins la un protest al unor angajați îmbrăcat la patru ace, numai cu lucruri „de firmă”, și dintr-un superb autoturism de teren. „N-am avut, dom’le, timp să mă îmbrac mai muncitorește, că vin de la o sindrofie de partid”, s-a destăinuit el unui subaltern pe linie sindicală.
N-am fi aflat cât de „bazați” sunt vajnicii apărători ai sărmanilor dacă n-ar fi fost obligați de-o lege ca anul acesta să depună și ei declarații de avere și interese. Le-a sărit, însă, în ajutor PSD, adică tot o formațiune care compătimește cu țara, îndeosebi la televizor și se laudă că e „în mod natural apropiată de mișcarea sindicală”. De altfel, aceasta era și speranța boșilor sindicali, exprimată de unul dintre ei: „Las’ că ne scoate Pesedeul”. Zis și făcut: acum vreo lună, parlamentari social-democrați (printre ei, firește, și un fost mare lider sindical) au depus un proiect de lege care prevede exonerarea capilor de sindicate de a-și face publice averile. Iar refuzul opoziției de a participa la ședințele forului legislativ a făcut ca acest proiect să fie adoptat, prin aprobare tacită, de Camera Deputaților. Să vedem ce va fi la Senat, care este cameră decizională.
Mai mult nu comentez acum. Doar constat.