Coada cozii…

Un raport al Băncii Mondiale notează că economiile țărilor ex-comuniste membre ale Uniunii Europene dau semne că își revin din recesiunea care le-a afectat în ultimii doi ani și ceva. După scăderea economică din aceste state (o medie de minus 3,5% în 2009, conform datelor din raport ), estimarea Băncii Mondiale arată o creștere medie de 1,8% în acest an și una de 3,2% în 2011.
Polonia, de pildă, este singurul stat din cele 27 membre ale Uniunii Europene care a avut creștere economică încă de anul trecut: 1,7%. Anul acesta se previzionează un plus 3,5%, pentru ca în 2011 să se estimeze o creștere de 4,1%. Cum ar veni, la polonezi criza nici nu s-a prea simțit…
Economia Slovaciei s-a contractat (să folosesc și eu un termen „de specialitate”, deh…) cu 4,7% în 2009. Pentru anul acesta, însă, Banca Mondială estimează o creștere de 4,1%  și una de 4,2% în 2011. De la minus patru la plus patru într-un an este, să recunoaștem, impresionant.
Și în cazurile Cehiei, Ungariei, Sloveniei și Bulgariei, prognoza este de creștere. Mai modestă în acest an (0,1-2%) și mai semnificativă în 2011, adică 2-2,5%.
Estonia și Lituania au fost lovite de criză mai crunt decât România, scăderile economice înregistrate în cazul lor anul trecut fiind de peste 10%. Totuși, anul acesta așteptările sunt de creștere cam cu 2%, iar la anul, de peste 3%.
Unde e România? Păi, unde să fie, la locul său. Adică la coada cozii, alături de Letonia, Sunt singurele țări din UE ale căror economii scad și tot scad. Numai că și aici e o diferență. În 2008 și 2009, Letonia a avut cea mai mare contracție din lume, de minus 25% (datele sunt de la FMI). Ei, anul acesta, se estimează că economia letonă va scădea cu doar 0,4%, ceea ce este – prin comparație cu anii trecuți – o performanță. România, în schimb, a înregistrat în 2009 un minus 7,2%, iar la finele acestui an se așteaptă o scădere de 1,9%, adică de aproape cinci ori mai mult decât Letonia! Estimările pentru 2011 indică, totuși, creșteri și pentru aceste țări codașe: plus 3,3% pentru Letonia și 1,5% (adică mai puțin de jumătate) în cazul nostru. 
Acum: nu știu alții cum sunt, dar eu îmi aduc aminte că tot niște mari specialiști prognozau pe la finele anului trecut o creștere economică de 1,8% în 2010. Largi zâmbete oficiale, promisiuni de fericire, anunțuri că gata, adio criză. Pe urmă, altă estimare le-a înghețat – e drept, pentru puțin timp – zâmbetele entuziaștilor de serviciu: minus 0,5%. Ei, de-acolo s-a ajuns la minus 1,9%. Așa că privesc cu mare circumspecție prognoza pozitivă pentru 2011. O fi ea fundamentată pe ceva, dar îmi imaginez că, pentru a se îndeplini, guvernanții ar trebui, în fine, să și facă ceva bine. Or, din nefericita experiență de până acum, nu prea se-arată semne…
Cineva propunea ca, pentru micșorarea decalajului dintre noi și restul țărilor UE, să-l împrumutăm pe Emil Boc țărilor din jur. Câte șase luni unei țări. Este, însă, o problemă: nu-l mai vrem nici noi, care am dovedit un masochism politic uimitor. Cum o să-l vrea alții, mai citovi?