Alt lider al opoziției? (II)

Propunerea unei alianțe PSD-PNL-PC care „până în 31 ianuarie 2011” să fie înregistrată ca atare la tribunal este, pardon de expresie, o năzbâtie. După cum se-arată semnele în opoziție, este din start irealizabilă. Ar însemna un singur candidat la Președinție și câte un singur candidat pe colegiu la Camera Deputaților și Senat, din partea a trei partide. Ceea ce ridică probleme insurmontabile. Vedeți cumva PSD sau PNL renunțând unul în favoarea celuilalt la a-și nominaliza candidatul pentru cea mai înaltă funcție în stat? Sau, cumva, renunțând amândouă pentru un candidat din partea… PC? La fel și în cazul candidaților pentru Parlament. În colegiul X, de pildă, ce partid își va pune candidat pentru Senat și ce partid pentru Camera Deputaților? Pe baza a ce? Și chiar dacă s-ar stabili niște criterii, ele vor fi – ca orice criterii – impregnate de o doză mai mare sau mai mică de subiectivism, deci contestabile, chiar după fixarea lor. Iar procesul în sine de desemnare a candidaților va fi dominat de certuri, amenințări, manevre, dezvăluiri despre unul sau altul dintre aspiranți și-așa mai departe. Ceea ce nu consumă doar nervi, ci și timp. Mult timp. Iarăși, vedeți cumva PSD renunțând la promovarea unui candidat în favoarea PNL? Ori PNL renunțând în favoarea PSD? Sau ambele, dând întâietate unui om de la PC? Să fim serioși! Nici măcar exemplul Convenției Democrate nu poate fi adus drept argument. Acolo era vorba despre o alianță între niște partide care, luate separat, nu aveau nici o șansă de a câștiga. Pe când actualmente, vorbim despre primii doi competitori, ca și cotă electorală, respectiv PSD și PNL. Și mai vorbim despre Crin Antonescu și Victor Ponta, situați pe primul și al doilea loc în preferințele alegătorilor pentru un mandat la Cotroceni. În plus, Convenția Democrată avea un mare atu, pe care alianța cerută de Dan Voiculescu nu îl are: personalitatea uriașă a lui Corneliu Coposu, autorul acelei construcții politice și cel care a slujit-o și după dispariția sa, lăsându-i moștenire întregul său capital de simpatie publică.
Cât despre argumentația d-lui Voiculescu în favoarea unei Alianțe Social-Liberale… ce să zic? Probabil era mai credibilă venind de la altcineva. Spune domnia sa că s-a săturat de capetele plecate în Parlament, de moțiuni în care nu mai crede nimeni, de proteste simbolice? Păi, eu nu mi-l amintesc ținând vreun discurs memorabil în Parlament, unde este și d-sa (când face act de prezență) un „cap plecat”. Nu am cunoștință despre vreun protest mai mult decât „simbolic” al cărui autor să fi fost. Nu a inițiat domnia sa o moțiune de cenzură în care să creadă majoritatea cetățenilor. Și atunci?
Păi, atunci, mie nu-mi rămâne decât să cred că propunerea d-lui Voiculescu nu e decât un exercițiu de imagine. Și o încercare de a păstra PC în Parlament și după viitoarele alegeri, de data asta sub pulpana PNL.