Chestii serioase, nu glumă

Peste 5700 de amendamente au fost depuse la Legea bugetului de stat pe anul viitor numai în privința sumelor prevăzute pentru Ministerul Dezvoltării Regionale! Iar dacă luăm în considerare (și luăm, n-avem cum altfel) că senatorii și deputații reuniți în ședință de plen au stabilit, prin vot majoritar, ca dezbaterea acestor mii de amendamente pe care tot ei le-au depus să se desfășoare în maximum șase ore, vă puteți face, așa, o idee despre seriozitatea, dedicațiunea și raționalitatea procesului legislativ din România. Păi, dintr-un calcul elementar reiese că pentru dezbaterea și votarea fiecărui amendament, onor parlamentarii și-au alocat, în medie… maximum 3,8 secunde!!! Păi, în timpul ăsta nici n-apucă să se foiască o dată pe fotolii! Necum să mai dezbată ceva, că dezbaterea înseamnă analiză amănunțită, discuții, deliberări ș.a.m.d.
În condițiile astea, puteau fi 10.000 sau 100.000 de amendamente că tot aia era. Ce este, totuși cu cele peste 5.700 aduse la bugetul Ministerului Dezvoltării? Păi, ce să fie, în imensa majoritate nu-s altceva decât încercări ale parlamentarilor de-a arăta alegătorilor din colegii că, după ce până acum au cam, scuzați-mi expresia, frecat menta, uite, se zbat, cer bani acolo, la domnii cei mari de la București. Care pentru asfaltarea unui drum, care pentru pietruirea a două-trei ulițe, care care pentru o țeavă pentru apă, care pentru zece stâlpi de iluminat, care pentru un podeț și renovarea unei case de cultură din Pocreaca etc. Există, firește, și amendamente mai substanțiale, să spun așa, dar acelea sunt în minoritate, intră în altă categorie și au alți beneficiari adevărați, dacă înțelegeți ce vreau să spun. Cu acelea nu se laudă parlamentarul Mutulescu, pe la sătenii din colegiul său, ci indivizi infinit mai bazați…
De ce au sărit toți taman acum să facă puzderia asta de amendamente pentru dezbaterea cărora și-au alocat nici 4 secunde per bucată? Pentru că 2011 este an pre-electoral. Plus că, la cât de prost merg lucrurile, în 2012 s-ar putea să nu mai aibă nici măcar ce să ceară de la bugetul de stat, darmite să li se mai și dea câte ceva. S-ar putea ca în decembrie 2011 să nici nu existe proiect de buget pe 2012. Și, în afară de asta, domnii parlamentari s-au șmecherit. Adică lucrurile pentru care cer bani, „proiectele” lor mărețe, care va să zică, „pentru oameni”, trebuie măcar începute anul viitor, nu în 2012, chiar înainte de alegeri, să nu se prindă lumea că sunt cu scop electoral și, în consecință, să-i cam ia cu huo. Fiindcă unul din efectele crizei și impotenței statului de a reacționa la ea este că rumânul – vorba lui Ţiriac – devine tot mai nervos. Drept urmare, parlamentarii încearcă și ei bugetul cu degetul. Măcar se pot scuza după aia: „Dom’le, eu am cerut, adică mi-am făcut datoria! Nu e vina mea că nu mi-au dat”.
Un lucru bun tot au făcut, însă. Și am să-l spun, chit că s-ar putea să-mi atrag vorbe deloc dulci prin unele medii: majoritatea din forul legislativ a respins toate cele 2.400 de amendamente (!!!) care cereau bani pentru construirea sau renovarea de biserici. Că avem destule. Iar construirea de catedrale și biserici, bașca vilele aferente lor (fiindcă știți cum e, unde trebuie să profite și slujitorii Mamonei cu ceva din asta) nu ține de foame decât unora, puțini. Și nu prin opulența asta bisericească ne vom mântui. Iisus predica altceva.