România la mezat

Suntem neam de mămăligari și avem tăria mămăligii! (Voiam să mă exprim mult mai dur dar din respect pentru cei care sunt făcuți din alt aluat nu am făcut-o.). Trebuia să dăm telefonia, petrolul și gazele naturale. TREBUIA, deoarece mai marii Europei au considerat că suntem prea primitivi pentru a le guverna și chivernisi.
Ne-am gândit că așa o fi bine și că niște mai pricepuți decât noi vor face ca prin tehnologii avansate să scadă prețurile la aceste produse. Ne-am gândit prost și asta s-a văzut când pentru produsele din resursele noastre am început să plătim mai mult decât în țările fără resurse naturale.  Am înghițit greu aceste găluști amare, dar am început să ne obișnuim. Ce altceva să fi făcut? După ce am dat cele de mai sus -prin reprezentanții noștri cei care au făcut praf și industria și agricultura – se întrevede cedarea a ceva care mi se pare mult mai personal pentru români: Hidrocentralele!
Dacă în petrol, gaze și telefonie au fost antrenați relativ puțini oameni, la construcția hidrocentralelor românii au contribuit masiv. Zecile de baraje construite în anii ’60-’70, cu eforturi enorme ale părinților și bunicilor noștri, au însemnat tot atâtea lacuri de acumulare care au pe lângă valoarea economică o mare valoare sentimentală și culturală.
Oamenii în vârstă își amintesc despre desfășurarea uriașă de forțe mecanice și umane pe șantierele care au împânzit harta hidrografică a țării și care urmau să ducă România în sec. al XX-lea după decenii de rămânere în sec. al XIX-lea cu energia electrică produsă în termocentrale pe bază de cărbune. Din păcate, construcția hidrocentralelor a impus distrugerea unor vestigii istorice și a unor locuri deosebit de frumoase. (Amintesc numai Ada-Kaleh și Râul Mare Retezat.).
Distrugerile ar fi fost mult diminuate dacă nu își băgau coda niște „hei-rup”-iști fără educația necesară în prezervare. Dar asta aparține trecutului. Greu de făcut omletă fără să spargi ouăle. Deci, România devenise o țară europeană cu zeci de hidrocentral alături de țări mult mai dezvoltate și care își produceau la rându-le energie hidro – la care s-a adăugat atomo -centrala de la Cernavodă.
Asta însemnă energie ieftină și nepoluantă. De câțiva ani buni, cetățenii români constată că munca și sacrificiile lor sau a părinților lor (acolo au și murit oameni!) a fost în zadar și că energia electrică costă mai mult decât în țări în care nu găsești „picior” de hidrocentrală! Cum a fost posibil? Prin apariția unor „băieti deștepți” care trec prețul din mână în mână astfel încât la consumator kilowatul costă….! De fapt, asta este tendința „afacerilor” din țara noastră.
Pe tot ce s-a putut și a fost interesant în ceea ce privește câștigul, au pus mâna unii care nu au mișcat o pietricică de colo-colo! Și dacă au pus mâna pe energia produsă hidro, pasul următor este valorificarea în interes propriu al locațiilor lacurilor de acumulare. Cu alte cuvinte, au apărut deja patroni de lacuri de acumulare chiar dacă nu au acest drept legal; se comportă în acele zone ca stăpânii și organele statului nu pun lucrurile în ordine.
După ce am ajuns să plătim dreptul de a face plajă sau de a pescui în lacuri naturale și în lacuri artificiale – proprietate a statului – luate în așa-zisă arendă, vom ajunge să plătim și pe lacurile de baraj ale construcțiilor hidro! Încetul cu încetul vom ajunge să nu mai putem face un pas fără să încălcăm „proprietățile” șmecherilor și înavuțiților pe spatele nostru.
Halal țară, halal cetățeni!

Gheorghe SÂRBU