Parfum de șantaj

Când m-am uitat pe cea mai recentă factură la electricitate, am rămas mut. Era aproape dublă ca valoare față de precedenta! Asta, în condițiile în care nici nu-mi instalasem vreun gater în apartament, nici nu alimentasem vreo făbricuță de aluminiu, ci consumasem normal, ca în lunile celelalte. Ba chiar ceva mai puțin, după socoteala mea. Am vrut să cer lămuriri de la firma de distribuție care mi-a emis factura, dar, după câteva clipe de gândire, am renunțat. N-aș fi făcut decât să mă enervez suplimentar și să pierd vremea degeaba. Așa încât, m-am resemnat cu soarta mea, de consumator captiv, la cheremul furnizorilor de utilități.
Ieri, însă, mi-a fost dat să citesc o declarație a directorului general al subsidiarei din România a unui concern străin care a devenit stăpân pe o bună parte din distribuția de electricitate și gaze naturale de la noi (altul decât cel ce îmi emite mie facturi, să nu fie confuzii…), care pleda înfocat pentru scumpirea serviciilor pe care compania sa le prestează. „Creșterea prețurilor, care se tot amână, va avea implicații severe atât asupra companiei noastre, cât și a altora”, a grăit acel director. Probabil voia să spună că amânarea creșterii acestor prețuri va avea etc. Nefiind român, să acceptăm că poate a fost o greșelă de traducere sau de exprimare.
Mai departe: în caz că Agenția Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) va continua să nu dea OK-ul solicitărilor de scumpire a tarifelor la electricitate și la gaze, „probabil că va trebui să ne reorganizăm mai repede și poate că va trebui să reducem numărul de angajați, inclusiv prin disponibilizări, nu doar prin programe de plecări voluntare și pensionări anticipate. Potrivit discuțiilor actuale, este posibil ca de la noi să plece în acest an 1.700 de persoane. Scăderea numărului de angajați va continua în 2011 și 2012”.
Hait! Mie, unuia, cel puțin, declarația asta îmi miroase foarte tare a șantaj. Adică aveți grijă, autorități de la București, dacă nu acceptați să scumpim cu cât vrem gazele și electricitatea, lăsăm pe drumuri 1.700 de români în plus față de cât ne propusesem să dăm afară. Și asta numai în acest an! Urmează alții în 2011 și 2012. Mare atenție!
Vasăzică, în loc să zică danke pentru pleașca de-a fi pus mâna pe o asemenea afacere bănoasă de la statul român, mai-marii peste energie electrică și gaze nu se mulțumesc să țină doar consumatorii captivi, ci vor să ia ostatice și autoritățile! Adică să le forțeze mâna cu asemenea amenințări foarte puțin voalate. Dintr-un punct de vedere, alegerea e simplă. Ce e de făcut? Să sufere cei 1.700 de oameni gata de-a fi dați afară (și eu suspectez că oricum ar fi fost pe făraș) sau să sufere, din cauza scumpirilor, 20 de milioane de români? Din nefericire, însă, există mai multe puncte de vedere…