Hotelurile sunt la modă… adică de vânzare

Criza financiară a lovit puternic afacerile proprietarilor de hoteluri și pensiuni agroturistice. După o perioadă în care au investit foarte mulți bani, unii dintre ei apelând chiar și la credite bancare, clienții au dispărut, iar încasările și profiturile tot mai mici din ultimul an i-au determinat pe foarte mulți investitori să dorească să scape de afacerile care nu le aduc venituri nici cât să acopere cheltuielile. Ba dimpotrivă.
Pe unii chiar îi obligă să plătească ratele bancare din profiturile obținute în anii anteriori, „subvenționându-și” afacerea din buzunarul propriu. Mai ales că un hotel se vinde mai bine dacă funcționează decât unul care este închis pentru că patronul este dator băncilor, nu? Și din păcate, cazuri de acest fel sunt cu duiumul.

Prețurile nu au scăzut
Practic, majoritatea afacerilor de acest gen au fost scoase la mezat de mai bine un de un an, timp în care nici un cumpărător nu s-a „împiedicat” de vreo ofertă. Însă nici prețurile nu au scăzut. De exemplu, în centrul Brașovului, una dintre ofertele postate pe net și localizată pe Dealul Cetății se vinde la 600.000 de euro negociabil, același preț ca și în urmă cu câteva luni, după ce în toamna lui 2008 proprietarul cerea 1,5 milioane euro. Prețul a scăzut destul de mult, unde mai pui că în primăvara anului trecut clădirea a fost renovată. Doar-doar s-o „lipi” cineva. Tot în Brașov, o elegantă pensiune a fost scoasă și ea la mezat cu circa 1,5 milioane de euro și… atât. Cumpărători nu au apărut în ultimele luni, iar angajații nici nu știu că stabilimentul a fost scos la vânzare. Nu au timp de așa ceva pentru că se luptă cu criza.
Însă cele mai multe pensiuni agroturistice scoase la vânzare de către proprietari se află în zona Bran-Moeciu-Fundata. Practic, în aceste localități nu există stradă unde să nu fie de vânzare cel puțin una sau chiar două pensiuni agro-turistice, iar dacă aveți bani puteți chiar face cumpărături en-gros-turistice. Aici, acum câțiva ani, prin 2006-2007, banii se „făceau” ca niciodată. Săptămânal, localnicii erau asaltați de turiși de la București, Craiova și chiar Constanța care doreau să stea în gazdă pentru a petrece un week-end în stil tradițional. Adică, o cazare într-o casă țărănească, mese românești „împănate” cu cârnați, caltaboși și mămăligă și cu mult aer curat. Brănenii nu mai pridideau cu rezervările chiar în propria casă, în camerele de oaspeți. Atunci, mulți au decis că este cazul să pornească o afacere mai rentabilă decât prepararul brânzei și al cașului. S-au împrumutat de la bănci, au construit o pensiune lângă alta, una mai mare și mai fățoasă ca alta și au așteptat turiștii. Până în iarna lui 2008, aceștia nu lipseau în nici un week-end. Însă, o dată cu apariția crizei financiare rezervările au început să se rărească, la fel și încasările, însă întreținerea „palatelor” acoperite cu gresie și marmură și datoriile la bănci au rămas, semn că mulți s-au întins mai mult decât îi ținea plapuma.
    (A.Z.)