Așteptăm măsurile anticriză (I)

Deși am auzit, în ultimele zile, mulți oameni – comentatori, ziariști, lideri sindicali, reprezentanți ai patronatelor, politicieni, funcționari publici ș.a. – criticând zgomotos noile angajamente pe care guvernanții și le-au luat în fața emisarilor Fondului Monetar Internațional, îmi mențin părerea că acestea sunt de preferat unor măriri de taxe și impozite, pe care sectorul privat al economiei și întreaga populație nu le mai pot suporta și care ar duce foarte repede la o adâncire a crizei. Și cu cât economia se înfundă mai mult, cu atât va trebui să depună mai mult efort să nu se înece și cu atât va avea șanse mai mici să se poată elibera din această mlaștină.
Îmi este, însă, foarte clar că nu ajunge scăderea cheltuielilor statului prin reduceri de salarii în sectorul bugetar, reduceri ale pensiilor și ale unor alocații și indemnizații. Și că acestea nu înseamnă atât măsuri efective anticriză, cât un lucru elementar, făcut nu de voie, ci de nevoie, la care companiile particulare au recurs cu mult înaintea Guvernului. Atunci, însă, când angajatorii privați au fost obligați să-și scadă cheltuielile prin economii la achiziții, diminuări de salarii, disponibilizări, trimiterea oamenilor în concedii fără plată, nu i-am prea auzit nici pe liderii sindicali atât de vocali azi, nici pe politicienii revoltați care se agită de dimineață până după miezul nopții la televizor să fi protestat cu la fel de multă forță, să fi propus soluții și să fi făcut presiuni pentru adoptarea lor. De altfel, aceste personaje țipau acum doar câteva zile ca din gură de șarpe contra variantei de mărire a unor impozite și taxe, iar azi își dau că părerea că era mai bine ca guvernanții să fi optat pentru asta. Și, în mod sigur, dacă s-ar fi anunțat mărirea TVA și-a impozitului pe venit, ar fi strigat că era de preferat scăderea salariilor bugetarilor. Halal consecvență, ce să zic! Dar nu e de mirare, fiindcă stimabilii ne-au obișnuit cu modul acesta de-a ne prezenta lucrurile…
Angajamentele anunțate privind reducerile cheltuielilor statului nu trebuie să se rezume la a tăia din salariile bugetarilor, din pensii și din unele indemnizații și alocații. Nu este corect, în primul rând. Trebuie reduse cheltuielile și în societățile, regiile, companiile cu capital de stat. După mintea mea, nu ține argumentul că angajații acestora nu sunt bugetari și că aceste entități economice nu operează cu bani publici. Printre ele se numără cei mai mari datornici la toate bugetele și fondurile de stat din România. Marea lor majoritate înregistrează pierderi în fiecare an, care sunt acoperite de la bugetul statului. Adică din bani publici. Cu toate acestea, angajații, în cap cu directorimea, își iau salariile întregi și la timp. Iar posturile de conducere sunt sfidător de multe. Există directori din aceștia care încasează lunar mii de euro și care dispun de multe alte facilități drept recompensă pentru management prost și pentru afaceri „pe lângă”. Ei sunt angajați ai statului, iar statul, ca patron, le poate reduce și lor salariile. Și îi poate concedia pe cei care nu-i justifică prezența în acele întreprinderi.    

(urmare în numărul de mîine)