Pălăvrăgeală

Vi-l mai amintiți pe un fost prim-ministru pe vremea căruia s-au lansat sintagme precum „baroni locali”, „mătușa Tamara”, „băieți deștepți” sau „aristocrația social-democrată”? Da, despre dl. Adrian Năstase vorbesc, iubitorul de artă și de arginți, cel care ne-a obosit atâția ani cu aerele sale de superioritate. Pierderea alegerilor prezidențiale din 2004 (e drept, nu atât de penibilă precum a lui Mircea Geoană), problemele pe care le-a avut în justiție și îndepărtarea sa din fruntea PSD i-au dat, să zic așa, sonorul la minimum, o perioadă destul de lungă. Și probabil chinuitoare pentru domnia sa. A mai primit o gură de oxigen o dată cu dubla înfrângere a d-lui Geoană – și la Președinția țării, și la cea a partidului – deși satisfăcut n-ar fi fost decât dacă ar fi redevenit domnia sa în prim-plan, ca președinte. Cum n-a primit asigurări în acest sens, nici n-a mai candidat la șefia PSD, să nu se facă de râs.
În schimb, a devenit mai vocal. Firește, nu la fel ca în perioada în care tăia și spânzura în Guvern și la partid, dar orișicât… Deunăzi, de pildă, și-a dat cu părerea despre criză și despre cum ar putea România să iasă din aceasta: ba prin moțiune de cenzură, ba prin atacarea la Curtea Constituțională a unor proiecte de legi, ca și când criza s-ar speria de aceste proceduri politico-parlamentare și-ar da bir cu fugiții mintenaș de pe plaiurile mioritice. Dl. Năstase nu s-a lăsat, însă, și a mers mai departe cu soluțiile d-sale anticriză: „Am văzut tot felul de idei, de soluții avansate. Poate adăugăm aici și varianta unui președinte tehnocrat. Problema noastră (adică a cui „a noastră”? A PSD? Sau te pomenești că dl. mare vânător vorbește în numele poporului? – n.m.) nu o reprezintă Guvernul, ci președintele, cel care cauționează această formulă de Guvern, vorbește și hotărăște în numele Guvernului”.
Cum ar veni, țara arde și dl. Năstase se piaptănă. Sau și mai rău… Cum scria recent Andrei Pleșu, politicienii se complac în divagații sterpe, în electoralisme de doi bani, în nesemnificativ și pălăvrăgeală. Ce-i aia „președinte tehnocrat”? M-am uitat și eu în DEx, să nu cumva să greșesc, și poftiți definiție: Tehnocrat – adept al tehnocrației. Iar tehnocrație carevasăzică „sistem de guvernare în care rolul de conducere ar reveni intelectualilor specialiști din domeniul tehnicii”. Sau, dacă preferați termenul de tehnocratism, e definit așa: „Orientare sociologică potrivit căreia, în societatea contemporană, rolul de conducere ar trebui să revină exclusiv specialiștilor din diverse domenii ale știnței, tehnicii etc.”.
Eu, unul, nu mai cred de mult în basmul ăsta cu tehnocrații, dar auzisem de el numai în privința Guvernului. Acum, dl. Năstase face un pas mai departe și îl extinde la Președinție. Mâine-poimâine poate îl vom auzi pe dânsul sau vreun emul pledând cu înfocare și pentru un Parlament de tehnocrați!
Probabil, prin tehnocrați, dl. Năstase înțelege în acest context – cum înțeleg mulți alții – niște oameni total desprinși de zona politică.  Numai că, vorba ardeleanului când a văzut prima dată o girafă, așa ceva nu există. Cel puțin la nivel de posiblii aspiranți la funcția supremă în stat. Chiar dacă nu sunt membri ai vreunui partid, au legături, simpatii și antipatii politice. Pe de altă parte, sunt și printre politicieni oameni ce pot fi catalogați drept specialiști în știință, tehnică etc. În minoritate, dar există. Și, în definitiv, cum își imaginează oare dl. Năstase că s-ar putea aplica soluția pe care a propus-o? Fiindcă eu, unul, nu văd decât o cale, aceea de a interzice candidaturile la Președinție ale non-tehnocraților, să le spun așa. Ceea ce este anticonstituțional. Iar fostul premier de la PSD, ca doctor în drept, nu mă îndoiesc că știe chestiunea asta elementară. Dar probabil că tentația de a pălăvrăgi și domnia sa despre ceva a fost prea mare…