O farama de bine, in tot raul

Pana la urma, tot Traian Basescu a iesit cel mai castigat din circoteca politicianista a ultimelor saptamani, desi la inceputul crizei asteia noi – continuare a celei care macina coalitia inca de la inceputul guvernarii – Calin Popescu Tariceanu punctase in meciul de ping-pong pe care locatarul Cotrocenilor il joaca nu doar cu el, ci si cu restul liderilor si partidelor de la putere. Ulterior acestui punct, premierul liberal a evoluat precum un jucator facut groggy, care nu mai stie nici unde-i mingea, nici de care parte a mesei se afla, nici cu cine se lupta, nici ca sunt si spectatori de fata .
Balbaielile sale batoase pe tema demisiei din fruntea Guvernului i-au creat o imagine cat se poate de proasta, poate cea mai proasta a vreunui premier postdecembrist. Trebuie sa te gandesti foarte mult in incercarea de a le gasi o explicatie logica, rationala. Oricum, asa cum am scris si ieri, oscilatiile lui Tariceanu nu se pot dezlipi de Traian Basescu, cel ce are ambitia sa traga toate sforile. Si nu cred ca gresesc prea mult daca, pe langa vina ce i se poate imputa premierului, cred ca si seful statului a manevrat in asa fel incat sa compromita cat mai mult pe fostul sau aliat si partidul pe care il conduce. Este aceeasi tactica pe care Basescu si PD au aplicat-o si atunci cand guvernau alaturi de PNTCD…
La ora actuala, Calin Popescu Tariceanu este, probabil, cel mai atacat politician roman. Si de presa, si de cvasi-totalitatea comentatorilor politici, si de adversari, si de unii parteneri la guvernare. I se reproseaza ca, revenind asupra intentiei de a demisiona, „a pus in dificultate PD” (Emil Boc), ca a fost prost sfatuit de consilierii sai, ca e un om slab, nehotarat, usor de manipulat, ca a adoptat accente mesianice in limbaj, ca strica imaginea coalitiei, ca tatoneaza PSD-ul, ca si-a pus cruce ca om politic si cate-n luna si-n stele. Multe dintre aprecierile astea sunt, macar in parte, intemeiate. Mai nou, dl. Tariceanu este, insa, tinta unor atacuri chiar din interiorul partidului pe care il conduce! Exista „diversi”, cum i-a numit un liberal, care merg pana
intr-acolo incat cer convocarea unui congres extraordinar al PNL cu scopul de a-l debarca din fruntea partidului. Varful de lance al acestor acuzatori este – cum era, de altfel, de asteptat – insidiosul Valeriu Stoica; de altfel, acesta a cerut si inlocuirea, pur si simplu, a lui Tariceanu cu Stolojan in functia de premier, desi, ca mare avocat si politician ce se pretinde, ar fi trebuit sa stie ca nu se poate chiar asa, ca si cand ai pune o piesa in locul alteia pe o tabla de sah, fiindca mai avem si legi in tara asta! La cum incep sa se contureze lucrurile, contestatarii din partid ai liderului lor fac, in mod constient sau nu, exact jocul PD, care poate astepta sa vada daca frictiunile din PNL vor sfarsi prin a rupe partidul. Oricum, chiar de nu se va ajunge pana acolo, PNL va fi subrezit zdravan.
In tot raul este, insa, si o farama de bine. Hotarand sa nu demisioneze, Calin Popescu Tariceanu a contracarat, macar in parte, tentativele tot mai puternice de a i se lipi eticheta de „dezertor”, de om care da bir cu fugitii cand tara e sub zodia nenorocirii si, astfel, de a fi scos pe usa din dos a politicii romanesti. Si, in plus, acum, cand bravii sai colegi prind glas, are ocazia sa afle cati din cei ce se laudau ca-i sunt prieteni, amici, aliati si sustinatori vor, de fapt, sa-i infiga cutitul in spate la primul prilej…