RANDAMENT – Muncim cu spor, motivat si sustinut in cele opt ore de lucru?!

Muncesc romanii in cele opt ore de lucru sau aceasta durata de timp este una acoperita prin munca doar teoretic? Iata o intrebare care macina mai ales pe cei care si-au angrenat capitalul propriu in demararea si derularea unei afaceri, dar si pe angajatii care au ca si atributii de serviciu coordonarea activitatii unui grup de salariati. „Problema nu este pertinent pusa. Nici din gresala munca nu se face din placere. De ce spun acest lucru? Ideea de a munci cu placere este echivalenta cu aceea de a te chinui cu placere, daca ar fi sa studiem etimologia cuvantului munca (din slavul «monca», ce inseamna chin). De aceea, este chiar de admirat faptul ca, in timp, munca a putut fi transformata in ceva acceptat destul de usor de catre oameni. Din punctul meu de vedere exista doua traduceri pentru munca: a munci si a fauri. Cei care muncesc fac asta, de cele mai multe ori, pentru ca nu au incotro. Cat despre a fauri, putini sunt cei care au ocazia de a face ceea ce le place cu adevarat”, ne precizeaza sociologul Gheorghe Onut.

Apelarea la „retete” motivationale
Asadar, lucrurile nu sunt atat de roz. Totusi, pentru a gasi o metoda de a determina angajatii sa munceasca eficient si sa exploateze la maxim (in masura in care se poate ajunge la asemenea performanta) intervalul orar de lucru, de-a lungul timpului s-a apelat la tot felul de strategii, „retete” motivationale – asa cum le denumeste sociologul. „Astfel, s-a ajuns la conturarea anumitor factori care fac omul sa munceasca bine. Acestia pot fi impartiti in cei genici si cei incitativi”, adauga sursa citata. In cazul factorilor genici, munca se realizeaza pentru o motivatie materiala. De aceea, in momentul in care salariul nu este la nivelul asteptarilor sale, angajatul lucreaza prost. „Totusi, salariul nu este un factor care sa determine cresterea calitatii si cantitatii muncii. Daca un salariat este remunerat in conformitate cu asteptarile, asta nu inseamna ca el va lucra mai bine”, a precizat Gheorghe Onut. Iar in ceea ce priveste factorii incitativi, ei se traduc prin placerea de a munci, generata de o motivatie intrinseca. „Mai vreau sa adaug faptul ca sarcina de munca medie este capabila sa genereze placere in foarte putine situatii”, adauga sursa citata. Ce ar putea sa-l determine pe om sa munceasca este destul de greu de stabilit, mai ales ca fiecare individ are „specificitatea” sa. Unii prefera un program de lucru flexibil, ce se caracterizeaza si prin stabilirea de catre ei a orelor de munca. Astfel ca, in timpul serviciului ei pot sa-si rezolve si anumite probleme personale. In atare cazuri, cele opt ore nu se deruleaza neintrerupt, ci sunt „executate” de-a lungul intregii zile. Ceea ce intereseaza este rezultatul muncii, nicidecum incadrarea, depasirea sau tragerea de timp (cu ochii pe ceas, trei coli de hartie mazgalite in fata ca si „alibi” pentru sef, „incet, incet scapam si noi de munca astazi”). Bineinteles ca nu orice activitate poate fi derulata intr-un asemenea mod, printr-un program de lucru conventional.

Mentalitatea fata de munca este o problema
Mentalitatea fata de munca este o problema. Daca am fi sinceri si am vrea sa stim cum si cat muncim, surprizele ar fi unele „consistente”. Ce ne dorim? Maxim confort cu minim – daca se poate chiar fara – efort. „Cei care realizeaza ceea ce inseamna munca si vor sa munceasca o fac. Ar mai fi o chestiune de evidentiat, specifica noua romanilor. Cele mai mari «cautari» vizeaza institutiile de stat, pentru ca sunt locuri de munca «sigure» (unde nu de putine ori timpul pentru pauza de masa este inlocuit cu cel de munca si invers). Aspectele legate de munca ar trebui discutate din scoala pentru ca aici se formeaza mentalitatea fata de acest aspect”, ne spune psihologul Catalin Gherasim.