Organu’ si Supraorganu

Ca imensei majoritati a romanilor, nici mie nu mi-a fost simpatic militianul socialist tipic. Dimpotriva. L-am dispretuit si l-am ironizat, ca atatia alti civili, pentru monumentala sa prostie agresiva, pentru smecheria cretina pe care o considera istetime sadea si de care era mandru nevoie mare, pentru ca te privea ca pe un infractor, in vreme ce el, „aparatorul legii”, o incalca fara emotii, ca si cand ar fi avut dreptul asta, pentru gusa multipla, pentru ochii inecati in grasime, pentru osanza de pe abdomen, pentru ca vorbeai cu el de parca ai fi vorbit cu un perete, pentru cate si mai cate. Nu intamplator pe seama militianului socialist tipic au circulat mii, zeci de mii de bancuri. Imi amintesc acum, la repezeala, si doua cazuri care, desi ar putea fi subiect de bancuri, s-au intamplat in realitate, inainte de decembrie 1989. Intr-o dupa-amiaza, bautorii fruntasi dintr-o comuna brasoveana s-au luat la bataie in carciuma. Bataie crunta, cu pumni, picioare, scaune si halbe in cap, ba chiar si cu sticle sparte folosite ca arme de taiat si impuns. Imediat dupa ce s-au schimbat primele lovituri, cineva a dat fuga si l-a anuntat pe seful de post. L-a gasit „la sediu”, in pantaloni, maieu si sosete, jucand table cu un amic. Cu regret vizibil, a intrerupt partida, s-a costumat regulamentar si s-a dus la carciuma. Intre timp, bataia se mutase in strada. Tacticos, militianul a scos un pix si-un carnetel si, fiind nou in comuna, l-a chemat langa el pe un pustan si-a inceput sa-l intrebe: „Uite, ala care i-a dat aluia cu sticla in cap… cum il cheama si la ce adresa domiciliaza? Da’ pe ala inalt, care a dat acuma cu pumnul? Da’ pe ala care i-a rupt lu’ ala scund scaunu’ pe spate?”. Etc. Pustanul nu-i stia pe toti dupa nume; unora nu le cunostea decat poreclele , iar pe altii nu-i stia deloc, ca nu erau din sat. Plus ca despre unii habar n-avea unde „domiciliaza”, fapt care l-a deranjat teribil pe tov. militian-sef de post. Culmea enervarii a fost atunci cand pustiul i-a zis despre unul dintre batausi ca domiciliaza de obicei – mai precis atunci cand nu adoarme beat in vreun sant – in grajdul numarul trei al ceapeului. „Bai acesta, tu faci misto de mine? De mine, ma? Pastele si dumnezeii!” a strivit dom’ sef cuvintele intre dinti, apucandu-l pe baiat de antebrat, sa nu cumva sa fuga, infractorul. „Ia raporteaza tu aicea cum te cheama si unde domiciliezi si zi mersi ca de data asta scapi fara sa ti-o iei pe cocoasa”. Evident, in timpul asta bataia continua, betivii ignorand sau neobservand prezenta „organului”, aflat, ce-i drept, la o distanta sigura. A doua zi, pustanul cu pricina a primit o amenda, iar batausii notati de militian au fost convocati la post, prin intermediul unei liste afisate la gazeta de perete. A ras tot satul vreo saptamana, pana cand „organul” s-a prins si-a luat de-acolo lista cuprinzand, intre altele, apelative precum „Blondu”, „Nae Gaz Metan”, „Gogu a lu Americanu” s.a.m.d. Celalalt caz: tot intr-un sat, mai multe gospodarii fusesera calcate de hoti, cateva nopti la rand. Oamenii s-au dus la Militie. Seful de post i-a ascultat cu o mina plictisita, pe urma s-a uitat banuitor la ei si le-a pus niste intrebari care l-au facut pe unul sa exclame: „Da’ ce, dom’ sef, credeti ca ne-am furat singuri?”. In final, „organul” i-a expediat scurt, cu urmatoarea recomandare in privinta hotilor: „Prindeti-i si aduceti-i la mine, ca pe urma ma ocup eu de ei!”. La vreo cateva luni de la fapta asta, o sateanca a jurat ca a vazut in curtea militianului o gaina porumbaca care i se furase. Bineinteles, desi toata lumea vorbea ca „dom’ sef” fusese pe-o mana cu hotii si isi luase „dreptul”, treaba a ramas „cum a cazut”.
Dupa revolutie sau ce-o fi fost, Militia a fost rebotezata Politie, dar mentalitatea de militian n-a disparut dupa aceasta simpla operatiune onomastica. Chiar si acum, la atatia ani de la acel moment, mai exista „militieni” sau „militisti”. Dar, oricat de putin i-as simpatiza pe „mostenitorii” naravurilor Militiei, mi se pare absolut inacceptabil ceea ce a facut un ditamai parlamentarul PD, care a urmarit o masina de Politie – ai carei ocupanti se aflau in exercitiul functiunii – a blocat-o cu jeep-ul sau de mare mahar, i-a somat pe agentii de circulatie sa coboare, sa ridice mainile, sa se aseze cu fata la un zid si sa se lase controlati de el! Pe urma, dl. deputat a descins la sediul Politiei, insotit de un „consilier” de-al sau,
si-a inceput sa filmeze, sa ameninte ca va schimba el toata conducerea Politiei din judetul ala, sa-l ia la rost pe ofiterul de serviciu si sa faca scandal pana pe la vreo trei dimineata. Care sunt dedesubturile acestor manifestari? Ce l-a manat in lupta pe onor parlamentarul pedist si l-a facut sa se creada un soi de Supraorgan al Organului? Sunt intrebari la care voi incerca maine sa dau un raspuns.