O falsa reprezentativitate

De-a lungul ultimilor 8-10 ani s-a tot vorbit despre faptul ca reprezentativitatea politicienilor romani este una falsa, din cauza sistemului de vot. Si ziaristii, si reprezentantii unor organizatii
non-guvernamentale, si cei ai sindicatelor, si „simplii cetateni”, cum li se mai zice, au spus pana li s-a urat ca listele electorale sunt locuri unde se ascund, printre altii, tot soiul de smecheri, traseisti, inculti, agramati, nepriceputi decat la tras sfori, lingai, ciolanari si alte speciemene care, in mod normal, n-ar avea ce sa caute nici macar pe langa administratia locala sau Parlament, necum in aceste institutii, ca membri, platiti de contribuabili. Votul la gramada favorizeaza enorm, mai ales intr-o societate macinata de comunism si apoi de disolutia autoritatii statului, adica marcata de pervertirea la maximum a valorilor, ascensiunea in posturi de decizie a unora care nu au nici competenta, nici moralitatea, nici buna credinta necesare pentru asa ceva.
Cum se procedeaza, se stie. De pilda, Icsulescu a profitat de apele tulburi pentru a face bani si-acum vrea si imunitate, plus respectabilitate, pofteste sa ajunga „persoana publica”. Asa ca isi cumpara intrarea intr-un partid (daca nu era deja acolo, ceea ce a fost si e un caz frecvent) si apoi targuieste un loc eligibil pe listele electorale. Fireste, partidul respectiv trebuie sa indeplineasca niste conditii: sa fie sigur ca trece pragul parlamentar sau sa se alieze ori sa fuzioneze cu altul, in acelasi scop. Igrecescu poate miza pe mai putini bani, dar pe mai multa influenta. Cutareanu poate fi exponentul unor grupari interlope, care ii dau banii necesari, dar ii pun conditia sa le slujeasca interesele. Cutarescu poate avea abilitatea sa se bage sub pielea sefilor de la partid, sa le faca tot soiul de servicii, incepand de la purtat servieta si mers dupa tigari etc.. Insi de felul acesta ajung in functii publice importante, iau decizii care ne afecteaza noua existentele, primesc bani din banii nostri. Si ajung in aceste pozitii nu prin cine stie ce merite ale lor (in afara de „meritul” de-a se vedea pusi pe liste), ci datorita cotei partidului, a liderilor acestuia, oameni cunoscuti si apreciati, dintr-un motiv sau altul, de o parte importanta a electoratului.
De peste un deceniu, presa si restul a ceea ce se cheama societate civila cer schimbarea acestui nenorocit (pentru Romania postdecembrista, cel putin) sistem de vot. Tot de peste un deceniu politicienii, cu putine exceptii, se declara totalmente de acord cu aceasta cerere si promit ca vor face tot ce le sta in putinta pentru a fi indeplinita. Evident, ca si in cazul marii majoritati a promisiunilor, nici pe aceasta n-au onorat-o. Fiindca multi, prea multi dintre ei n-aveau nici un interes. Acum s-a reluat iarasi, cu mult aplomb subiectul. Ba opozitia a si inceput, chipurile, demersurile pentru legiferarea votului uninominal. Fireste, da bine la imagine, dat fiind ca, potrivit ultimului sondaj, 80% dintre romani vor scrutin uninominal. Intrebarea este: de ce abia acum vrea PSD asta? De ce n-a facut-o cand era la putere si putea trece prin Parlament in doi timpi si trei miscari un asemenea proiect de lege?