Pentru ce i-am ales? Pentru ce-i platim?

Imaginati-va cum ar fi sa fiti parteneri intr-o afacere care nu produce mare lucru si, in general, marfuri de calitate proasta, insa cu toate acestea are foarte mari intrari de capital si nu trebuie sa dea socoteala nimanui pentru cati bani cheltuie, pe ce si cu ce eficienta. Vi se pare imposibil, nu-i asa? Ei, bine, imposibilul asta exista, il avem chiar aici, in Romania, si inca in multe ipostaze! Astazi, doar doua exemple. Insa ce exemple!
Se stie, Parlamentul este cea mai importanta institutie intr-un stat democratic. Potrivit Constitutiei Romaniei, „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii”. Senatul si Camera Deputatilor sunt locurile unde cei investiti de alegatori sa-i reprezinte construiesc sau corecteaza temelia legislativa pe care se sprijina intregul edificiu al statului; locurile unde Guvernul este tras la raspundere sau chemat la raport, unde se poate decide punerea sub acuzare sau suspendarea din functie a presedintelui tarii. Tot in Constitutie scrie clar: „In exercitarea mandatului, deputatii si senatorii sunt in serviciul poporului”.
Teoria e frumoasa, ca aproape orice teorie. In practica, insa, Senatul si Camera Deputatilor seamana teribil cu doua afaceri precum cea pe care am descris-o pe scurt la inceput. Legiferarea merge greu, chiar foarte greu, si in general cam evita chestiunile intr-adevar importante, a caror punere la punct chiar se impune. Parlamentarii se ocupa ba de reglementarea pescuitului pe timp de noapte, ba de inselaciuni la vot, gratie sistemului electronic ce permite apasarea pe butoane in locul chiulangiilor, ba de certuri interminabile, ba chiar de injuraturi si inghionteli. Aproape tot timpul sunt nu in serviciul poporului, ci al sefilor de partid, al lor insile, al unor grupuri de interese sau, pur si ssimplu, in serviciul nimanui. Pentru activitatile astea, care n-au nimic sau au extrem de putin in comun cu „fisa postului”, sa-i zic asa, respectiv cu misiunea pentru care cetatenii i-au trimis in forul legislativ, parlamentarii primesc bani si dotari cu ghiotura. Indemnizatii, diurne, sume forfetare, masini, telefoane, calculatoare, bani de benzina… Pe langa acestia, pentru intretinerea unui deputat sau senator si dotarile celor doua Camere se cheltuie alte sume, unele astronomice. Parlamentul isi propune si isi aproba bugetul pe principiul „cine-mparte, parte-si face”. Iar felul in care se cheltuie acesti bani – bani publici, evident – este de-a dreptul revoltator, si nu de azi-de ieri, ci de multi ani. Indiferent de partidul sau partidele aflate la putere, cand vine vorba despre acest subiect se actioneaza intr-un glas si-ntr-o unire! Se aloca bani pentru toate mofturile, pentru lucruri care nu sunt neaparat necesare, pentru schimbarea parcului auto din doi in doi sau din trei in trei ani, pentru noi calculatoare, ultimul racnet in materie, desi cele existente n-aveau mai mult de un an-doi vechime, iar unele zaceau nefolosite, pentru imprimante super-performante, pentru mobilier scump, pentru noile tendinte in telefonie, pentru reparatii si amenajari in urma carora curge apa pe pereti si pocnesc tencuielile, pentru studio de televiziune, pentru gratare de picnic, pentru standuri de control al franelor de autoturism si al suspensiilor… pana si pentru cumpararea unui analizor de gaze arse! Se cheltuie cu frenezie, in draci, cu ura! Se cheltuie de parca onor parlamentarii ar fi gasit cateva basculante pline cu bani pe strada si vor sa-i termine de frica sa nu apara posesorul lor!
Pentru asta i-am ales? Pentru asta ii platim?