PRECAUTIE – Nefolosite corect, unele plante medicinale pot deveni factori de risc pentru sanatate

Ca si medicamentele de sinteza ori alte remedii, si anumite plante medicinale pot avea efecte contrare celor scontate, daca se depaseste dozajul, durata tratamentului sau nu se respecta alte indicatii ale fitoterapeutilor. In cele ce urmeaza, prezentam cateva dintre efectele folosirii necorespunzatoare a unor plante medicinale.
ARNICA. Depasirea dozei de 500 ml infuzie de flori 0,5% pe zi poate duce la tulburari digestive, hemoragii, asfixie si chiar deces. In caz de intoxicatie, se poate interveni, dupa caz, cu apa de argila, carbune de lemn, vitamina K, hemostatice, stimulente respiratorii.
ANASON. Utilizarea sa este contraindicata la persoanele cu ulcer gastric, colite, enterocolite. Fructele pastrate mai mult de 2 ani devin toxice.
ANGELICA. De la aceasta planta nu se folosesc fructele si partile aeriene, din cauza substantelor toxice pe care le contin. In caz de intoxicatie, se intervine cu vomitive, purgative, argila, carbune.
ANGHINAREA. Depasirea dozei de 500 ml infuzie de frunze 1%, in 4-5 prize zilnic, poate produce colici hepatobiliare. De altfel, aceasta planta este contraindicata in afectiunile hepatobiliare acute.
ARDEI IUTE. Este contraindicat persoanelor ce sufera de afectiuni gastrointestinale, hepatite, nefrite.
BUSUIOC. Substanta numita estragol, continuta in uleiul volatil de busuioc reprezinta un factor de risc cancerigen in cazul folosirii peste doza recomandata (10 picaturi de 3 ori pe zi) si pe o perioada indelungata. Oricum, este bine ca dupa o luna de tratament sa se faca o pauza de minimum doua saptamani.
CARTOFUL. Coaja, partile verzi, germenii, partile aeriene ale plantei contin o substanta otravitoare, numita solanina. Intoxicatia cu aceasta substanta se manifesta prin dilatarea pupilelor, arsuri in gat, greata, voma, diaree, tulburari cardiace si respiratorii, coma si, daca doza este mare, chiar moarte. Tratamentul acestei intoxicatii consta in administrarea de vomitive, purgative, coagulante, tonice respiratorii si cardiace, diuretice, diaforetice, propolis, carbune, argila.
CEAIUL NEGRU SI VERDE. Nu se recomanda consumul in cazul persoanelor cu litiaza renala oxalica, din cauza oxalatilor pe care ii contine.
CEAPA. Nerecomandabila in cazuri de ulcer gastroduodenal si gastrite. Consumata in exces poate provoca balonari, dureri de cap si ameteli.
CIMBRUL. Supradozajul poate provoca iritatii gastointestinale, cefalee.
COADA-CALULUI. A nu se depasi doza interna zilnica de 250 ml decoct 2% sau 20-30 de picaturi de 3 ori pe zi de tinctura 10% (o parte tinctura la 10 parti apa) sau 2-3 grame de pulbere din partile aeriene. In caz contrar, se pot produce intoxicatie, manifestata prin ameteli, spasme musculare, scaderea reflexelor, din cauza distrugerii vitaminei B1 din organism. Ca antidot se poate recurge la drojdia de bere.
COADA-SORICELULUI. Supradozarea (adica mai mult de 2×150 ml. decoct 1%, uz intern, pe zi) poate provoca apatie, crampe abdominale, cazuri in care se administreaza vomitive, laxative, diuretice. Se poate recurge si la remedii naturiste: infuzie de armurariu, argila, carbune, drojdie de bere, acestea fiind cunoscute ca excelente detoxifiante.
CRUSINUL. Nu se recomanda depasirea dozei zilnice de 1-3 grame pulbere de scoarta sau 200 ml decoct 2-5%, in caz contrar existand riscul producerii de diaree si nefrite. Utilizarea indelungata a acestei plante prezinta pericol de cancer rectal.
FASOLEA.. Boabele crude sunt folosite ca remediu, insa trebuie avut in vedere ca pot produce inflamatii ale tractului digestiv, mergand pana la enterite hemoragice. In acest caz, este necesara administrarea de diuretice, diaforetice, hemostatice, vitamina K (pentru oprirea sangerarii).
FENICULUL. Doza interna zilnica recomandata este de 500 ml infuzie de fructe 1% sau 4 grame pulbere, ambele in 2-3 doze. Peste aceste cantitati se pot produce iritatii gastrice si colite.
LEMNUL DULCE. Utilizarea sa (ca sirop, de exemplu) este constraindicata persoanelor cu hipertensiune arteriala si/sau diabet zaharat.
NUCUL. Coaja verde a nucilor contine substante cancerigene.
PEDICUTA. Depasirea dozei de 50 ml decoct 2% de 4-5 ori pe zi provoaca salivatie puternica, convulsii, varsaturi, paralizii si poate duce chiar la coma si moarte prin asfixiere.
PELINUL. Nu se recomanda femeilor care alapteaza si nici persoanelor cu afectiuni nevrotice, fiind excitant nervos. Doze zilnice mai mari de 3×100 ml infuzie 1% pot provoca intoxicatii manifestate prin convulsii, agitatie psihomotorie, halucinatii si, in cazuri grave, pierderea cunstiintei si chiar moartea. Antidoturi: vomitive, purgative, diuretice, calmante, vitamina K, argila, carbune, drojdie de bere.
PODBALUL. De la aceasta planta nu se folosesc florile si radacinile, din cauza ca acestea contin substante cu potential cancerigen si hepatotoxic.
RICINUL. Depasirea dozei de 3-6 seminte pe zi poate provoca diaree, tahicardie, blocaj renal, dureri ale membrelor si chiar paralizie vasomotorie. Peste 20 de seminte administrate pe zi poate duce la moarte. Antidoturi: cantitati mari de diuretice, diaforetice, carbune de lemn, argila, propolis, stimulente cardiace si respiratorii.
SFECLA ROSIE. Este contraindicata diabeticilor.
SUNATOAREA. Dupa utilizarea ei nu se sta la plaja, fiindca provoaca fotodermite, manifestate prin prurit, roseata pielii, tumefieri, umflarea buzelor si a pleoapelor.
STEVIA. Nu se consuma in exces, din cauza ca oxalatii pe care ii contine pot provoca hemoragii.
TATANEASA. Uniunea Europeana pentru Fitoterapie recomanda utilizarea ei doar extern, deoarece in uz intern planta are potential cancerigen si hepatotoxic.