Folclor – Talentul solistei Elena Padure este un har de la Dumnezeu

S-a nascut si a crescut la tara, in Vicovu de Sus, din judetul Suceava. A inceput sa cante de mica, in timp ce mergea cu vacile la pascut ori la cules de zmeura. Nu a invatat-o nimeni, totul venind de la sine. In familie, doar tatal sau canta din cand in cand la tilinca (instrument de suflat n.r.). Manifestand o atractie deosebita fata de cantecele populare, respectiv de folclor, Elenei Padure i s-a recunoscut numele de „artista scolii”. Talentul sau il considera un har de la Dumnezeu, nu o mostenire. Primul cantec pe care l-a invatat a fost „Batraneasca”, melodie ce se regaseste si in repertoriul sau actual. A avut-o drept model si inca o admira pe Sofia Vicoveanca, originara din Vicovu de Jos. Dragostea sa pentru folclor i-a dat puterea sa cante si sa-i incante pe cei din jur cu vocea sa.

Inceputul nu a fost usor
Dupa ce a terminat scoala generala din sat, Elena Padure a plecat la Galati, unde, timp de cinci ani, a lucrat intr-o fabrica.
„In cele opt ore de program cantam incontinuu. Era foarte mult zgomot si astfel nu ma auzea nimeni. Imi placea foarte mult sa cant. Apoi, m-am dus la Casa de Cultura a Sindicatelor, initial ca dansator, ulterior am intrat intr-un grup vocal si am avut o profesoara de canto extraordinara, care a fost foarte impresionata de vocea mea. La sfatul ei, am intrat in Orchestra Populara, unde am cantat o vreme ca amatoare. In 1973, in urma unui concurs, am reusit sa devin solist profesionist”, povesteste Elena Padure. Recunoaste ca avea emotii foarte mari ori de cate ori aparea in fata publicului si considera ca inceputul a fost unul destul de greu.
„In 1974 am plecat in primul meu turneu in Olanda. Ucenicia consider ca mi-am facut-o cantand impreuna cu orchestra de instrumentisti la nunti. Am avut foarte mult de invatat in aceasta perioada si, astfel, am capatat puterea de a depasi etapa grea a inceputului. Pentru ca la un moment dat simteam ca Galatiul nu imi oferea prea multe posibilitati, am venit in Brasov”, completeaza solista. De-a lungul timpului a fost recompensata cu premiul I la Festivalul „Crizantema de Aur”, a primit diploma de onoare din partea Ministerului Apararii Nationale si diploma de excelenta acordata de Ministerul Culturii si Cultelor. A sustinut recitaluri la festivalul „Maria Tanase” si „Ioana Radu” din Craiova si, in acest an, a urcat pe scena „Cerbului de Aur”, avand alaturi nume mari ale muzicii populare romanesti.

Pe langa folclor, romante si tangouri
Desi cantecele interpretate de Elena Padure sunt inspirate de folclorul din nordul Bucovinei, solistei ii plac foarte mult romantele, tangourile, cantecele de petrecere si doinele din Ardeal. Atractia sa fata de melodiile populare din intreaga tara constituie o dovada a faptului ca Elena Padure iubeste intreg folclorul romanesc. „Dupa 30 de ani, a intrat in viata mea romanta, pe care o consider cel mai aproape de sufletul meu, eu fiind o fire sensibila si romantica. Este un gen muzical destul de greu de interpretat. O romanta nu o poti canta bine decat daca o faci cu sufletul si inima”, povesteste Elena Padure. Lansarea unor albume nu a constituit o prioritate pentru solista de muzica populara. Mult timp era fericita ca putea sa cante, asta fiind tot ce conta la momentul respectiv. De aceea, primul sau album cu cantece moldovenesti, cu melodii de petrecere, dar si cu romante a aparut abia in 1996. Primavara acestui an i-a adus solistei cel de-al doilea album – „Am venit sa petrecem” -, cantecele inregistrate cu orchestra „Rapsozii Botosanilor” facand parte din folclorul Bucovinei. Printre planurile de viitor ale Elenei Padure se numara si lansarea unui CD cu romante, tangouri si cantece de petrecere.

„Iubesc foarte mult oamenii”
Pentru ca vocea sa sa nu sufere modificari, artista nu obisnuieste sa bea bauturi reci. In rest, in spatele glasului sau deosebit nu se afla nici un fel de secret. Doar ca, inainte de a sustine un recital, isi incalzeste putin vocea. Dincolo de scena, Elena Padure se caracterizeaza ca fiind o persoana ce nu cunoaste ura, invidia si plictiseala. „In timpul liber imi place foarte mult sa citesc. Iubesc florile si ele fac parte din viata mea. Pe langa o viata artistica, ma bucur si de o viata spirituala frumoasa, fara de care nu se poate trai. Iubesc mult oamenii si imi place sa le fac bucurii, sa ii fac fericiti”, afirma artista. Nelipsite din cariera sa profesionala, calatoriile – in Israel, SUA, Olanda, Ungaria, Republica Moldova, Franta, Cipru – au devenit o obisnuinta in viata artistei, acestea oferindu-i experiente deosebite.