Infectia urinara la copii – semnale de alarma, investigatii medicale si evaluare

Peste putin timp, vom incepe un Nou An, ce aduce totdeauna dorinta de mai bine, de o noua perspectiva in „raportul sanatatii familiei”. Se fac promisiuni si planuri, se incearca sa se invete din greseli sau sa se evite multe evenimente neplacute. Ce putem face pentru ca micutii nostri sa aiba o sanatate deplina si sa se bucure alaturi de noi de o copilarie fericita?
In acest articol, voi prezenta o boala frecventa la orice varsta, care netratata poate conduce la complicatii importante pentru sanatatea noastra si anume infectia urinara. Desi ea se manifesta la orice varsta, in perioada copilariei este mai greu diagnosticata, datorita simptomatologiei mai putin evidente, dar si a micutilor pacienti ce nu pot „preciza” starea lor de sanatate. Desi ea reprezinta a treia cauza de infectie la copil, dupa infectiile respiratorii si digestive, la varste mici, cel mai adesea, prima infectie urinara ramane nediagnosticata. Infectia tractului urinar (ITU) este o boala inflamatorie a cailor urinare si a rinichiului, cauzata de cele mai multe ori de germeni, majoritar de E. Coli, apoi de Klebsiella sau de Proteus. Aceasta boala necunoscuta sau tratata incomplet poate conduce la aparitia de complicatii dintre care cea mai redutabila este pielonefrita cronica ce evolueaza spre insuficienta renala cronica. Ea poate fi agravata si de prezenta unor malformatii congenitale renale sau ale cailor urinare.
Care ar fi semnalele de alarma ce impun consultarea medicului de familie sau a pediatrului?
La nou-nascut si sugar semnele si simptomele pot fi variate, mimand o boala infectioasa generala. Copilul este suferind, cu pielea palida, uneori cu ascensionari bruste ale temperaturii. Pot aparea si anumite manifestari digestive, incepand de la refuzul alimentatiei, varsaturi, diaree recidivanta care pot fi insotite si de semne de deshidratare datorita atat pierderii de lichide, dar si de aportul alimentar necorespunzator. Cu cat varsta de debut a bolii este mai mica, cu atat boala este mai grava putand pune in pericol viata copilului. Mirosul specific al urinii, fetid si/sau amoniacal, poate fi observat la orice varsta, iar la copiii mai mari pot aparea si semne specifice afectarii aparatului urinar, cum ar fi: urinari frecvente (poliakiurie), enurezis (pierdere involuntara de urina) manifestat dupa mictiuni controlate, dureri lombare ce apar mai ales in pielonefrite.
Factorii de risc sunt reprezentati in special de varsta mica, existenta unui reflux renal sau de agentul patogen (cauzator de boala), pielonefrita fiind data mai ales de prezenta in urina a unor germeni foarte agresivi, de exemplu Klebsiella.
Este bine ca incepand de la primele simptome, sa se ia legatura cu medicul, pentru investigatii de specialitate si aplicarea tratamentului adecvat cauzei, stadiului bolii si prevenirii aparitiei recidivelor. Dupa ce se va pune diagnosticul prezumtiv al bolii, se vor indica o serie de analize de urina, de sange si eventual imagistice, pentru confirmarea unui diagnostic de certitudine, ce nu poate exclude insa si posibilitatea existentei unei malformatii congenitale. Dupa aceea se poate indica tratamentul medicamentos care se va urma cu strictete, fie acasa, fie in spital, in functie de varsta copilului, de starea generala a sanatatii si de posibilitatea aparitiei complicatiilor. Infectiile acute urinare tratate la timp si corect au, in general, un prognostic bun, iar cazurile complicate cu pielonefrite sau mai ales cu insuficienta renala sunt foarte rare. Controlul eficacitatii terapiei se face prin uroculturi de control realizate la 48-72 de ore de la sfarsitul ei si la 15-30 de zile de la finalizarea tratamentului de intretinere. Alaturi de medicatia necesara, este bine sa asiguram copilului o diureza abundenta printr-un consum de lichide adaptat varstei, dar si prin acidifierea urinii alcaline printr-un consum de vitamina C, din surse naturale cum ar fi: catina, macese, portocale, lamai, kiwi, grepfrut. Este bine sa stim ca datorita recidivelor posibile, infectia urinara se dispensarizeaza dupa primul diagnostic. De aceea este esentiala colaborarea cu medicul specialist pentru urmarirea evolutiei copilului dvs., prevenirea aparitiei complicatiilor sau a recidivelor. In practica mea de medic de familie urmaresc in cadrul examenului de bilant curba ponderala (cresterea in greutate proportional cu varsta copilului), fapt ce are un rol deosebit de important mai ales la sugar si la copilul mic. Printre cauzele stagnarii in greutate, deci a evolutiei nesatisfacatoare a copilului, se numara si infectia urinara, ce trebuie diagnosticata si tratata eficient de la primele simptome. Fitoterapia recomanda in acest caz, la copilul mare, specii de plante ce contin substante active cu proprietati antiseptice si diuretice, care se asociaza plantelor cu actiune antiinflamatoare. Se poate folosi infuzia din cimbrisor, ceaiul din cozi de cirese, de matase de porumb, dar si fructele de afin si de coacaze sau ceapa, alaturi de frunzele de patrunjel, bune dezinfectante ale cailor urinare.

Dr. Cristina Anca Dascalescu
Medic specialist in medicina de familie
Competenta in api-fitoterapie