Parlamentul European vazut pe dinauntru…

Vazut din afara, sediul Parlamentului European din Strasbourg – forul legislativ european – pare poate, doar un ansamblu de cladiri grandioase din sticla si inox, iar majoritatea dintre noi percepem institutia doar prin prisma salii „Hemiciclu”, unde sunt sustinute sedintele de plen de catre cei 732 de euro-parlamentari si de unde se fac, de regula, transmisiile TV difuzate in intreaga lume. Insa, „in spatele usilor inchise” ale Parlamentului European, lucrurile stau cu totul altfel, atmosfera fiind, zilnic, asemanatoare cu aceea dintr-un oras. De altfel, complexul in sine pare a fi un adevarat oras: totul porneste de la etajul -1, etajul 0, iar apoi sunt alte patru nivele, pentru fiecare, atat in cladirea principala, in forma de coloseum, cat si in cealalta existand lifturi exterioare de sticla. De la cel de-al patrulea nivel ascensoare duc spre turnuri, existand alte opt etaje. Aici se afla birourile parlamentarilor, administratia, secretariatele grupurilor politice, serviciile de contabilitate si cele financiare etc.
In ambele aripi ale complexului, prima purtand numele jurnalistei franceze Louise Weiss (care a activat in folosul patriei dupa primul si cel de-al II-lea Razboi Mondial), iar cea de-a doua a cunoscutului premier britanic Winston Churchill (care a scos Anglia din cel de-al II-lea Razboi Mondial) zilnic exista un flux de cel putin 10.000-15.000 de persoane – functionari, euro-parlamentari din toate statele UE , observatori, comisari europeni, asistenti, juristi, functionari, jurnalisti, vizitatori – prima impresie pentru un nou venit este ca a nimerit intr-un Turn al lui Babel. Fiecare dintre acestia stie, insa, exact ceea ce are de facut si nu se opreste nici macar pentru un moment la o „discutie”. Asta, poate si fiindca pentru a ajunge intr-o anumita aripa (fiecare sala poarta numele cate unei personalitati politice, culturale, artistice, sau care s-a facut remarcata in viata publica: ex-cancelarul Willy Brandt, Robert Schumann, Ortez Madriga etc. si are indicative de la 0 la peste 1.000) traseul necesita minute bune de mers. Trebuie precizat ca in incinta Parlamentului European sunt zeci de culoare, mii de birouri si zeci de sali de sedinta, doua restaurante, cateva cafenele, un club al parlamentarilor, puncte info, sedii de banci, agentii de turism si magazine. In schimb, in tot ansamblul exista doar doua locuri de fumat, unul pentru toata lumea, intr-o cafenea cu 50 de locuri, si altul la Clubul parlamentarilor (unde accesul este restrictionat pentru cei care n-au statut de euro-parlamentari), cu o capacitate de 30-40 de locuri. In rest, fumatul este strict interzis.
Ca o facilitate a statului francez pentru alegerea sediului Parlamentului European la Strasbourg, in incinta institutiei (lucru valabil si pentru Consiliul Europei si Curtea Europeana a Drepturilor Omului – care sunt in imediata vecinatate a Parlamentului) cota de TVA este de doar 5,5%, in rest fiind aplicat 19%, lucru care determina reducerea substantiala a preturilor. Zilnic se fac incasari de circa 500.000 de euro. Functionarii angajati la cele trei foruri mentionate sunt, de asemenea, scutiti de plata taxelor.

Principiul „compromisului” predomina in Parlamentul European
Surpriza cea mai mare, in cazul meu, a fost „calitatea” dezbaterilor si a analizarii documentelor supuse discutiilor sau spre vot, demersuri care difera total de sistemul din Romania, unde totul este haos si scandal. Astfel, toate proiectele in dezbatere sunt analizate in detaliu inainte de a ajunge pe masa comisiilor de lucru, fiind urmarit daca sunt sau nu respectate criteriile de ordin juric, constitutional, daca sunt in acord cu actele internationale in vigoare. Ulterior, in cazul in care exista amendamente, grupul parlamentar interesat de adoptarea actului trece la asa-numita politica a compromisului, respectiv se asociaza cu un alt grup, de regula mai numeros, pentru a determina impunerea proiectului. Remarcabiul este si faptul ca daca in timpul dezbaterilor exista obiectii de ordin juridic, asistentul presedintelui de sedinta sau de comisie prezinta respectivele prevederi, pentru a se vedea daca obiectiile sunt sau nu intemeiate. „Compromisul”, care de fapt, este un dialog intre grupurile parlamentare (cele mai numeroase fiind cel popular si cel socialist, cu aproape 500 de reprezentanti). Culmea este, fata de ceea ce se petrece in Parlamentul Romaniei, ca parlamentarii se pun de acord asupra unor puncte controversate care, ulterior, in plen, nu mai sunt discutate, dezbateri fiind doar… pentru cele unde nu sunt puncte divergente.
Potrivit unora dintre parlamentari, doar in acest fel poate exista consens si poate fi promovat principiul largii sustineri. De regula, in comisii se voteaza „la liber”, cu mana ridicata, fara a fi numarate, insa, voturile, iar daca se apreciaza ca ar fi fost mai putin de jumatate pentru, se recurge la votul electronic. Doar in plenul Parlamentului, fiind vorba despre 732 de reprezentanti, votul este exclusiv electronic. La vot, membrii fiecarui grup parlamentar au o lista cu subiectele de pe ordinea de zi, in dreptul fiecaruia existand indicatii despre cum trebuie sa se pronunte, respectiv „DA” sau „NU”. In plus, fiecare grup are un asa-numit „monitor”, care indica felul cum trebuie votat, aratand cu degetul aratator in sus sau in jos. Inedit fata de sistemul de intelegeri politice „mioritice” este si faptul ca orice pact incheiat inainte de vot este respectat in proportie de 100%, in caz contrar, cei care au incalcat principiul „compromisului” ar deveni non-grata pe viitor. Insa, in istoria forului european nu se cunoaste nici un caz de tradare…
Un alt aspect interesant este ca cladirile au fost impanzite cu senzori, astfel incat daca in hemiclu discutiile sunt aprinse, creste intensitatea luminii in cealalta cladire.

Euro-observatorii au ca rol principal sa invete regulile si sa faca lobby
Timpul acordat fiecarui vorbitor este redus la… doua minute, rar fiind depasit cu mult acest termen. Nici politicienii de marca nu fac exceptie, astfel ca la ultima sa interventie, premierul Marii Britanii, Tony Blair, a avut alocate doar 15 minute…
In cazul in care unii euro-parlamentari nu pot participa la discutiile din comisii sau din grupurile parlamentare, merg asistentii acestora, pentru a consemna ceea ce se expune sau pentru a inmana diferite luari de pozitie.
Legat de statutul euro-observatorilor (in randul carora Romania are 35 de reprezentanti) trebuie mentionat ca acestia nu au drept de vot si nici de a interveni in dezbateri, rolul lor fiind mai mult de a face lobby statului pe care-l reprezinta, precum si de a monitoriza proiectele de directive care vizeaza si tara lor, ulterior urmand sa promoveze in cadrul grupului din care fac parte adoptarea sau nu a actului, ori amendarea acestuia (un exemplu legat de euri-observatorii romani este legat de modificarile propuse privind proiectul Legii statutului minoritatilor, unde liberalii au reusit sa impuna ca in locul sintagmei „autoguvernare” sa fie trecut „autonomie culturala” pentru minoritatea maghiara).
In plus, euro-observatorii trebuie sa invete cat mai mult din normele europene si sa stie sa se conformeze lor, in perspectiva integrarii in Uniunea Europeana si a obtinerii statutului de euro-parlamentari. Euro-observatorii, in functie de grupul de care apartin, au birouri (unde lucreaza cate doi) dotate cu ultima generatie de computere, precum si televizoare pe care pot urmari, in ce limba doresc, dezbaterile din comisii sau din plen.
Printre euro-observatorii romani pe care i-am remarcat ca fiind foarte activi se afla Mona Musca (PNL), fostul ministru de Externe Adrian Severin (PSD), fostul ministru al Apararii, Ioan Mircea Pascu (PSD), senatorul de Brasov Nicolae Vlad Popa (PNL), deputatul de Brasov Titus Corlatean (PSD), tinerele politiciene Roberta Nastase (PD) si Daciana Sarbu (PSD).

Strasbourg – orasul civilizatiei si al curateniei
Daca ritmul in Parlamentul European este unul extrem de alert si odata intrat in incinta trebuie sa-ti faci treaba cat mai bine, afara, in orasul cu aspect de vechi burg alsacian viata este mai mult decat linistita, poate cu exceptia cersetorilor si a oamenilor strazii, printre care regasesti si rromii nostri, gata sa-ti vanda un ceas, o haina sau orice altceva „de marca”.
In aceasta perioada a fost deschis „Targul de Craciun” din fata celebrei catedrale strasbourgheze, iar intregul oras este pavoazat cu braduti impodobiti si ornamente cat mai originale, predominand papusile „Santa Claus” si coronitele de brad cu beteala rosie, iar pe stradutele mici si pavate in majoritate cu piatra cubica majoritatea caselor au papusi la geamuri. Reprezentativ pentru Strasbourg este si celebrul tramvai, care mai degraba aduce a naveta spatiala si ai carui calatori nu uita niciodata sa-si valideze biletul sau sa-si descarce cu un credit cardul de transport. In mod uimitor (pentru mine, bineinteles) strazile, mijloacele de transport, localurile, absolut tot este extrem de curat si de linistit, lumea este amabila, ti se zambeste si doar daca soliciti o informatie, pe care in mod cert o primesti.
La Strasbourg poti ajunge cu trenul, autocarul sau avionul. Alegand acest ultim mijloc de transport si plecand din Bucuresti ai trei variante de traseu, fiind obligatoriu sa faci escala la Milano, Frankfurt sau Paris. Asta pentru ca se zboara doar cu avioane de mici dimensiuni, tip charter, deoarece trebuie traversati Alpii Francezi. Desi scurtezi drumul cu multe ore, un zbor din oricare locatie amintita durand doar o ora – in timp ce cu trenul sau autocarul pierzi 4-5 ore – exista riscul sa te trezesti ca, fiind furtuna deasupra muntilor, cursa este anulata chiar si cu o zi.
Acest lucru pe care l-am trait din plin in ziua intoarcerii in tara cand, dupa mai multe ore de asteptare sa se rezolve „intarzierea”, reprezentantii „ALITALIA” au comunicat anularea cursei pentru a doua zi. Astfel, am avut ocazia sa petrec o noapte in Germania, in micuta localitate Barr, unde mai existau locuri libere la un hotel, dat fiind ocuparea 100% a Strasbourgului datorita sesiunii Parlamentului European.
Palpitant a fost a doua zi la Milano, unde nimeni nu stia de anularea cursei, iar pasagerii amanati cu o zi care aveau transfer la alte zboruri am fost luati la intrebari de ce nu ne-am prezentat la imbarcare in seara zilei precedente.

(Realizarea corespondentelor anterioare, a acestui material si a celor viitoare privind Parlamentul European a fost posibila datorita sprijinului Grupului Socialistilor Europeni si Misiunii Diplomatice a Romaniei la Strasbourg, carora le multumim pe aceasta cale)