Tudor Benga, candidat al Alianţei USR PLUS la funcţia de Preşedinte al Consiliului Judeţean Braşov: „Vreau un Brașov conectat, educat și sustenabil!”

Sunt Tudor Benga şi candidez din partea Alianţei USR PLUS la funcţia de Preşedinte al Consiliului Judeţean Braşov.

Sunt născut și crescut în Brașov. Până pe la vreo 15 ani, mi-am petrecut verile la Șirnea, satul bunicilor mei de la poalele Pietrei Craiului, iar verile acelea au fost o parte foarte importantă din modul în care m-am format. Din următoarele 15 veri, mi-am petrecut destule pe Șaguna și Voința, cele două terenuri de baschet brașovene care, de asemenea, au fost foarte importante pentru cum m-am construit ca om. Am petrecut vreo 15 ani pe din două în du-te vino între America și România. De vreo 15 ani, fac naveta aproape săptămânal între București și Brașov și știu cu ochii închiși fiecare curbă de pe DN1 și pe de rost orarul CFR. Am 15 ani vechime în antreprenoriatul local și orgoliul că am construit și business-uri respectate, și locuri de muncă la Brașov. Am trăit pe trei continente diferite, dar știu destul de clar unde-i acasă.

Sunt tot vreo 15 ani de când Scripcaru e primar. Alți circa 15 din ultimii douăzeci, județul a fost moșia lui Căncescu. Și sunt 30 de când nu reușim să scăpăm de PSD. Toți – PDL, PNL, PSD – au construit rețele politice clientelare și indiferent că hățurile au fost propriu zis în mâna lui Veștea, Scripcaru sau Căncescu, politica locală a rămas un mare blat. Brașovul, fără îndoială, s-a dezvoltat, însă ecartul dintre noi și Cluj, Timiș, Sibiu sau Oradea s-a mărit. Niciunul dintre marile proiecte ale Brașovului, de la autostradă la aeroport, de la spital la polivalentă, nu este astăzi gata, deși mai toate ni se promit de mai bine de 15 ani.

Brașovul a crescut, dar nu a căpătat o direcție. Zona metropolitană a prosperat, însă în județ persistă bucăți mari de șomaj, subdezvoltare sau chiar sărăcie cruntă. Chiar și acolo unde dezvoltarea a fost la ordinea zilei, ea a fost de multe ori haotică și cu efecte secundare persistente. Brașovul atrage, în continuare, atât turiști, cât și migranți interni. Însă exodul constant al tinerilor săi către București, Cluj sau Occident spune de fapt limpede povestea potențialului irosit.

Iar potențialul irosit vine din lipsa de viziune și de strategie. Din veșnica absență a unui plan coerent pe termen lung. Din cronica incapacitate de a duce la bun sfârșit proiectele mari. Pană la criza coronavirus, aceste lipsuri erau ușor de mascat sub trendul general de creștere. Covid19 însă se va dovedi hârtie de turnesol pentru leadershipul politic local. Fiindcă în conditii de criză și concurență crâncenă nu-i de ajuns să pretinzi că ești bunul gospodar. E nevoie să ai un plan. Un plan despre cum salvezi joburi la nivel de județ. Despre cum sprijini un sector horeca devastat de criză să se adapteze. Despre cum atragi investițiile industriale în curs de relocare dinspre Asia. Despre cum pui în funcțiune un aeroport complet nou în condițiile în care industria aviatică este măcelărita la nivel global.

Candidez la președinția Consiliului Județean Brașov fiindcă am un astfel de plan. Am avut tot timpul o strategie și o viziune pentru dezvoltarea pe termen lung a Brașovului și am urmărit-o încă din clipa în care am primit prima dată încrederea brașovenilor, acum patru ani. M-am luptat din Parlament și pentru aeroport, și pentru spital, și pentru autostrăzi, și pentru regionalizare, iar acum vreau să iau direct hățurile în mână. Vreau să scoatem împreună cumetriile din politica locală brașoveană și să construim o administrație complet transparentă și deschisă către cetățean. Trebuie să ne ajustăm din mers pentru a depăși criza și să folosim momentul pentru a ne asigura că întreg județul are o șansă la un trai decent nu doar zona metropolitană. Vreau să folosim momentul pentru a face din principiile de sustenabilitate mai mult decât un slogan. Vreau să ne atingem cu adevărat potențialul. Vreau un Brașov conectat, educat și sustenabil. Și te chem alături de mine și colegii mei în direcția aceasta!