Ca la Înalta Poartă

Am citit și m-a pufnit râsul. Atât de știrea în sine, cât și de modul solemn în care a fost prezentată: primii trei candidați, ca importanță și șanse în alegerile prezidențiale s-au repezit simultan în Statele Unite! Mi i-am și imaginat ca într-o comedie bufă, înghesuindu-se care să-și ia zborul primul din aeroportul Otopeni și care să coboare cel dintâi pe pământul celor liberi și să intre în casa celor bravi, cum spune imnul SUA.

Firește, și dl. Iohannis, și d-na Dăncilă, și dl. Barna (cel de la USR, dacă n-ați auzit încă) au informat nația că nu s-au dus peste Atlantic doar așa, de-un pamplezir. Nici pomeneală, astea-s scorneli ale adversarilor invidioși pe succesul lor și pe trecerea pe care o au la mai-marii din Washington DC. S-au dus la întâlniri, oficiale sau nu, cu diverși politicieni, care mai de care, s-au dus să strângă relații, să prezinte oportunități, să atragă investiții, să vadă ce mai fac românii stabiliți acolo, dacă au nevoie de ceva, dacă nu vor să vină înapoi acasă, să semneze acorduri, să reprezinte cu cinste România, să reafirme angajamentul ferm pentru ș.a.m.d. Știți poezia, așa că n-o mai repet până la final.

În realitate, au călătorit atâta în primul rând pentru a arăta electoratului din România cât de importanți sunt. Și – în cazul d-nei Dăncilă și al d-lui Barna – de a demonstra că, uite, au și ei uși deschise în în spațiul euro-atlantic, nu doar Iohannis.

Alt scop a fost unul firesc: în calitate de principali competitori la funcția supremă (cel puțin pe hârtie…) în stat, era nevoie să dea asigurări partenerului strategic principal, care oferă României garanțiile de securitate cele mai importante, că indiferent cine va ieși președinte în această toamnă lucrurile vor continua pe făgașul normal în privința acestui parteneriat și, de ce nu, al interesului economic pe care companii din SUA le au pe-aici, pe a noi. Cât îl mai au, după ce Guvernul d-nei Dăncilă a lovit mediul de afaceri cu Ordonanța 114.

Totuși, năvala pe care au dat-o tustrei deodată, amintește în mod dezagreabil de unii aspiranți la domnie care se duceau cu căciula în mână la Înalta Poartă, pentru a-i câștiga bunăvoința…