Procurorii brașoveni își exprimă și ei nemulțumirea față de modificările „de urgență” din Justiție

Adunarea Generală a Procurorilor Parchetului de pe lângă Tribunalului Brașov și Adunarea Generală a Procurorilor Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov au luat, astăzi, act de declarațiile ministrului Justiției, Tudorel Toader, privind modificările aduse legilor justiției în ședința de Guvern de marți, prin Ordonanță de Urgență.
Procurorii brașoveni se plâng și ei, asemenea procurorilor Direcției Naționale Anticorupție (detalii AICI), că au aflat de prevederi din presă și în urma declarațiilor lui Tudorel Toader, textul ordonanței nefiind trimis unităților din cadrul Ministerului Public pentru consultare.

Redăm în întregime comunicatul remis, astăzi, de procurorii brașoveni:

La data de 20.02.2019, Adunarea Generală a Procurorilor Parchetului de pe lângă Tribunalului Brașov și Adunarea Generală a Procurorilor Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov au luat act de declarațiile Ministrului Justiției privind modificările aduse legilor justiției în ședința de Guvern din data de 19.02.2019, prin Ordonanță de Urgență.

Precizăm că procurorii brașoveni au luat cunoștință despre prevederile ordonanței din presă și în urma declarațiilor Ministrului Justiției, textul ordonanței nefiind trimis unităților din cadrul Ministerului Public pentru consultare iar Consiliului Superior al Magistraturii fiindu-i transmis cu mai puțin de 24 de ore înainte de adoptare, încălcându-se astfel principiul transparenței decizionale în adoptarea legilor privind sistemul judiciar.

Conform dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Legea 303/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea 242/2018 adoptată de actualul legislativ, cu nerespectarea recomandărilor formulate de către Comisia de la Veneția, GRECO și Comisia Europeană : ”cariera judecătorului este separată de cariera procurorului, judecătorii neputând interfera în cariera procurorilor şi nici procurorii în cea a judecătorilor.”

Prin ordonanța de urgență adoptată în ședința Guvernului din data de 19.02.2019 se înfrânge acest principiu, dar numai într-o singură direcție, referitor la cariera procurorilor cu funcții de conducere din cadrul Ministerului Public a căror numire cade în sarcina Președintelui României, acordându-se Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, alcătuit majoritar din judecători precum și din membrii societății civile numiți de către Senat, competența de a emite avizul consultativ prevăzut de lege.

De asemenea, prin ordonanța de urgență adoptată în ședința Guvernului din data de 19.02.2019 s-a instituit posibilitatea ca judecătorii care au deținut anterior funcția de procuror să poată fi numiți în funcțiile de conducere din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. Această posibilitate nu există și în sens invers, în sensul în care, procurorii care au fost judecători, nu pot ocupa funcții de conducere în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totodată, prin OUG adoptată în ședința Guvernului din data de 19.02.2019 s-a introdus aliniatul 6 la art. 881 din Legea 304/2004 prin care procurorul șef al Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție este scos de sub controlul ierarhic al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilit prin art. 132 alin. 1 din Constituția României. În acest mod, se creează, de facto, o structură de parchet paralelă, în afara Constituției și a Ministerului Public pentru anchetarea penală a magistraților. Deși Procurorul General rămâne formal conducătorul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație, acesta nu are niciun fel de atribuții de control asupra procurorului șef al Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție. Astfel, Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție devine singura structură de parchet din țară care nu se află sub controlul ierarhic al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Tocmai această anomalie instituțională a dus la reorganizarea Parchetului Național Anticorupție în urma Deciziei Curții Constituționale a României nr. 235/2005 ca structură specializată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, aflată sub controlul ierarhic al Procurorului General.

Nici măcar Direcția Națională Anticorupție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nu funcționează în afara controlului ierarhic al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere că în actele normative care reglementează organizarea și funcționarea acestor două instituții se prevede că funcționează ca structuri în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi sunt conduse de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin intermediul procurorilor-şefi.

Prin aceeași ordonanță de urgență se introduce alin. 71 la art. 57 din Legea 303/2004, care prevede că funcțiile de conducere din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație de Justiție a căror numire este dată în competența Președintelui Românei, nu pot fi ocupate prin delegarea unor procurori, în caz de vacantare a acestor funcții. Prin această dispoziție este grav afectată activitatea Ministerului Public care poate fi lăsat o perioadă nedeterminată fără conducere, având în vedere că propunerea și numirea în aceste funcții este în competența unor decidenți politici, iar procedura de selecție pentru aceste funcții trebuie să fie una riguroasă, care necesită un interval de timp semnificativ. În acest mod a fost înfrânt principiul constituțional prevăzut la art. 115 alin. 6 din Constituția României care prevede că ordonanțele de urgență nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului. Curtea Constituțională a României, prin Decizia nr. 1189/2008 a statuat că prin a afecta în sens juridic se înțelege următoarele sensuri, cum ar fi: “a suprima”, “a aduce atingere”, “a prejudicia”, “a vătăma”, “a leza”, “a antrena consecinţe negative”.

Faptul că pe calea unei ordonanţe de urgenţă au fost aduse modificări asupra modalității de ocupare a funcțiilor de conducere de la vârful Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism poate conduce la blocarea activității acestor instituții, având în vedere atribuțiile date de lege în sarcina procurorilor cu funcție de conducere, fiind îndeplinită interdicția prevăzută de art. 115 alin. 6 din Constituția României,în sensul în care Curtea Constituțională a precizat conţinutul noţiunii “a afecta” (“a leza”, “a prejudicia”, “a aduce atingere”).

Ca urmare a celor expuse mai sus, cerem ferm următoarele:

1. Respectarea Constituției României în procesul de legiferare prin intermediul ordonanțelor de urgență.

2. Autoritățile statului și decidenții politici să înțeleagă și să respecte recomandările Comisiei de la Veneția, GRECO și MCV, ca standarde minime obligatorii pentru organizarea și funcționarea unui stat de drept.