O afacere cusută cu ață albă

Era, la un moment dat, la modă în propaganda politică dâmbovițeană un mod de operare foarte simplu, în esență: se plasa câte-un articol în cine știe ce publicație obscură din străinătate (fie prin intermediul vreunui corespondent din România, fie al vreunui român stabilit în țara respectivă, fie al vreunui „lobby”-st de conjunctură), apoi se aranja cu o publicație prietenă ori vreun post tv din țară să preia respectiva știre și s-o prezinte în felul următor: „uite ce scrie presa străină!”.

Eu, unul, suspectez foarte tare că aproximativ aceeași rețetă a fost utilizată și în privința scrisorelelor semnate – pe persoană fizică, să zic așa – de doi cetățeni americani, onorabilii Freeh și Giuliani. Primul a fost avocat al ex-biznismenului Puiu Popoviciu, condamnat de justiția română la 7 ani de închisoare, așa că putem presupune că știe câte ceva despre România și justiția de aici, măcar ca perdant al unui proces. Al doilea este și el avocat, îl are printre clienți și pe Donald Trump, dar lucrează și pentru persoane din Ucraina, Brazilia, Columbia. De asemenea, conform CNN, a livrat discursuri plătite pentru Mujahedin-e-Khalq, o controversată organizație iraniană din exil, menționată ca grup terorist de către Departamentul de Stat al SUA.

Dacă mă întrebați pe mine, cred că dl. Giuliani habar n-avea și nici nu era interesat, până să semneze scrisoarea, că în țara numită România (nu, capitala ei nu este Budapesta…) există o instituție numită DNA, alta numită SRI, că între ele s-au semnat protocoale de colaborare, că acestea erau secrete, că s-ar fi făcut „excese”, că s-ar fi adus  „prejudiciu continuu statului de drept” și altele care sunt înșirate în scrisoarea pe care a semnat-o. Cred foarte tare că, în realitate, pe dl. Giuliani îl interesează România, DNA, SRI, Parchetul General, protocoalele și statul de drept de aici cam cât mă interesează acum pe mine vegetația subacvatică din Dorsala pacifică. În orice caz nu într-atât încât să analizeze profund situația și, în urma acestei analize, să formuleze propuneri peste propuneri, care – ce să vezi! – vin mănușă grupării Dragnea & Company: amnistie, comisie de verificare a protocoalelor, faptul că Guvernul „trebuie să se asigure că judecătorii nu sunt intimidați de DNA și SRI”, identificarea dosarelor DNA despre judecători, pentru a determina numele acestora și acuzațiile care li se aduc, înființarea unor „secții de responsabilitate profesională pentru Parchetul General, DNA, SRI”…

Sunt observații și propuneri practic identice acelora din misiva persoanei fizice Louis Freeh, cetățean american, care vrea și el „facilități” pentru cei condamnați, comisie de verificare, „angajament al Guvernului pentru identificarea judecătorilor care au fost subiecte ale dosarelor create prin protocoale și revizuirea acuzațiilor”, „crearea unor oficii de responsabilitate profesională pentru Parchetul General, DNA și SRI”… Nu-i cusută cu ață albă afacerea asta?

P.S. Nu-i învinuiesc de absolut nimic pe cei doi cetățeni americani. Li s-o fi cerut un serviciu, au livrat. În schimbul a ce, nici nu mai interesează în acest context.