20% medicină, 80% birocrație

Pentru a ajunge medic de familie trebuie să faci 21 de ani de școală. Pentru a ajunge ministru sau parlamentar, ai, de asemenea, nevoie de niște ani. E drept, mai puțini. Dar ani grei și ei, în care trebuie să te remarci prin măiestria cu care duci servietele diverșilor lideri, prin intonația cu care spui „da, șefu’!”, „vaaii, șefu’, ce deștept sunteți!”, „ce le-ați tras-o, șefu’”, ani în care să deprinzi complicatele resorturi ale mașinăriei de partid, să înveți a performa în arta ședințelor, a intrigii, a trădării, a mașinațiunilor de tot felul, inclusiv financiare. Nu-i ușor, dacă nu ești chiar născut pentru asta…

Dacă reușești în politică, însă, ești asigurat pe viață. Și tu, și rubedeniile. Iată, de pildă, anul acesta bugetul Camerei Deputaților a crescut de la 200 de milioane de lei la 405 milioane (echivalent a peste 88 de milioane de euro). S-a dublat, adică! Un parlamentar dispune lunar de aproximativ 40.000 de lei. Bașca alte avantaje. Iar pentru acești bani, mulți nu fac decât să ridice mâinile atunci când un lider de grup sau altul le ordonă.

După cei 21 de ani de școală, medicul de familie se alege cu un cabinet și cu o listă de pacienți. Mică, la început. Are de plătit aparatura necesară cabinetului, salariul asistentei, chiria spațiului, taxele și impozitele către stat, facturile la electricitate, gaze, telefonie, internet. Și, firește, trebuie să-i mai rămână bani și pentru traiul zilnic. Al său și al familiei. Nu sunt rare cazurile în care, după o lună de muncă, medicul de familie constată că i-au rămas 1.500-2.000 de lei.

Programul PSD de guvernare prevede, între altele, impozit zero pentru medici, debrocratizarea accesului la tratament, revizuirea sistemului de salarizare, sprijin pentru dotarea cabinetelor medicilor de familie, pentru participarea la programe de educație medicală continuă, pentru conectarea la un sistem național de telemedicină, creșterea bugetului pentru Sănătate astfel încât acesta să acopere integral nevoile sistemului sanitar. Câte din aceste promisiuni au fost onorate? Sau măcar pentru câte au dat guvernanții vreun semn că ar avea de gând să caute, în mod serios, rezolvarea?   

Guvernanții s-au lăudat, prin vocea ministrului Sănătății, că au mai alocat 278 de milioane de lei pentru medicina de familie. În replică, reprezentanții medicilor de familie susțin că anunțul nu este altceva decât „o nouă fumigenă; cu tot cu acești bani, procentajul alocat medicinei de familie ajungând tot la nivelul din 2017, respectiv 5,8%, în condițiile în care medicii de familie au demonstrat că sistemul nu poate funcționa cu mai puțin de 10% din banii Fondului Național de Sănătate”. Medicii de familie au rămas tot în stadiul în care doar circa 20% din timpul unei consultații reprezintă consultația propriu-zisă, restul de 80% fiind alocat procedurilor birocratice impuse de sistem. Și-atunci, cum să nu protesteze?