Care „popor” și „ținut” secuiesc? (II)

Dacă, înainte de-a da o sentință ce recunoaște – fie și implicit – existența pe teritoriul României a unui așa-zis „Ținut secuiesc” cu „drapelul” său cu tot, instanțele din Covasna și Brașov ar fi consultat un expert în istoria Transilvaniei, ar mai fi putut afla nu doar că o asemenea entitate administrativă n-a existat niciodată, nefiind menționată în analele istoriei, ci și alte lucruri să le spunem interesante. De pildă, că până și originea etnică a secuilor este o chestiune care nu s-a lămurit fără dubiu, fiind încă subiect de dispută între istorici. Un lucru este, însă, cert: că afirmația automată „secui egal maghiar” n-a corespuns și nu corespunde realității. De altfel, chiar maghiarii au certificat aceasta, încă de la 1437, când, la Căpâlna, s-a încheiat pactul numit Fraterna Unio (mai cunoscut sub denumirea de Unio Trium Nationum), prin care s-a acordat statut privilegiat nobilimii maghiare, clerului catolic, sașilor ȘI secuilor, excluzând grupul etnic român, majoritar, de la orice formă de participare politică sau socială.

De-a lungul vremii, cercetătorii i-au considerat pe secui ca descendenți ai hunilor, gepizilor, avarilor, maghiarilor, bulgarilor de pe Volga, kavarilor, kabardino-balkarilor caucazieni ori chiar sciților, neputându-se pune de acord în această privință. Ca fapt divers, o ramură a turcilor horezmieni – numiți kaliz sau korozmin – a fost colonizată în jurul orașului Sf. Gheorghe  (Scaunul Sepsi).  În zona Sovata a fost colonizat și apoi asimilat un grup etnic numit barsil, vorbitor de dialect iranic, diferit, deci, de maghiari. Despre ce vorbim, așadar? Mai mult, secuii au și fost persecutați de conducătorii maghiari, așa cum am arătat cu alt prilej.  Faptul că secuii au fost apoi maghiarizați, prin dreptul celui mai tare, aplicat de altfel și românilor, nu înseamnă că sunt de origine maghiară. De altfel, cunosc secui care se declară români, deși, firește, asta nu-i face urmași ai lui Decebal și Traian.

Revenind acum la acea petiție depusă la Prefectura Mureș de membri ai Consiliului Național Secuiesc, prin care se cere Guvernului „să înceapă tratative despre Ținutul Secuiesc cu reprezentanții legitimi ai poporului secuiesc, Consiliul Național Secuiesc și autoritățile locale din regiune”, cred că orice discuție ar trebui să înceapă cu câteva întrebări. Și anume:

1. Care „Ținut secuiesc”, din moment ce niciodată în istorie n-a existat o asemenea entitate administrativă?

2. Care „popor secuiesc”, din moment ce la recensământul din 2002 doar 532 de persoane s-au declarat a fi secui, iar la recensământul din 2011 nu figurează nici un secui declarat ca atare?

3. Pe cine anume reprezintă, în aceste condiții, Consiliul Național Secuiesc?

4. Cu ce „drapel al Ținutului secuiesc” avem de-a face, când chiar un heraldist de etnie maghiară, Szekeres Attila Istvan (membru al Comisiei Naționale de Heraldică a Academiei Române și al Societății Maghiare de Heraldică și Genealogie), declara că așa-numitul „steag secuiesc” este „o făcătură” de dată recentă, care „a ajuns să fie împărțită peste tot, ca la talcioc, fără să fie întrebați specialiștii”? Și tot el dezvăluia că, de fapt, „acest așa-zis steag secuiesc este luat dintr-un model de broderie de pernă”…       

Citește și: 

Care „popor” și „ținut” secuiesc? (I)