Sute de BRAȘOVENI, în pelerinaj la Sibiu

Sute de credincioși și pelerini, printre care și brașoveni, din Arhiepiscopia Sibiului și din alte părți ale Transilvaniei au participat seara trecută la slujba Privegherii oficiate în Catedrala mitropolitană din Sibiu în ajunul sărbătorii Sfântului Apostol Andrei și a Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, ocrotitorul preoților și credincioșilor din Ardeal. Pentru a șasea oară de la canonizarea Sfântului Andrei Șaguna, Catedrala mitropolitană a devenit centrul vieții duhovnicești din această parte a țării, iar credincioșii au venit la sărbătoare înveșmântați în costumele populare specifice zonei, notează site-ul Mitropoliei Ardealului,

Slujba Vecerniei și a Litiei a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, împreună cu Preasfințitul Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, Preasfințitul Policarp, Episcop-vicar de Vidin, Bulgaria și Preasfințitul Ilarion Făgărășanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. La slujbă a fost prezent și Înaltpreasfințitul Domețian, Mitropolitul Vidinului. După Litie, preoții și credincioșii au participat la tradiționala procesiune prin centrul vechi al orașului, purtând moaștele Sfântului Ierarh Andrei Șaguna și icoane ale Sfântului. La ieșirea din Catedrala mitropolitană, fanfara Garnizoanei militare din Sibiu a intonat imnul național, iar o gardă de onoare a însoțit preoții și credincioșii, purtând făclii. Studenții Facultății de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu au dat răspunsurile liturgice și au cântat troparul Sfântului Andrei Șaguna și colinde. La finalul procesiunii, ÎPS Mitropolit Laurențiu a citit rugăciunea de binecuvântare a pelerinilor și le-a mulțumit tuturor preoților și credincioșilor din Arhiepiscopia Sibiului care au fost prezenți la acest moment de înălțare duhovnicească.

„Sfântul Ierarh Andrei Șaguna mijlocește și se roagă pentru noi ca să vină peste noi pace și liniște. L-am purtat acum cu noi, l-am însoțit cu făclii și acum îl așezăm spre închinare ca să slujească mâine cu noi Sfânta Liturghie în cinstea Sfântului Apstol Andrei. Vă mulțumim tuturor și vă binecuvântăm pe toți cei care ați dat onoare Sfântului Andrei Șaguna și Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să vă ocrotească”, a spus ierarhul.    

Brașovul s-a mobilizat fără precedent la aceste manifestări închinate Sfântului Andrei Șaguna, 11 autocare cu enoriași în fruntea cărora se află preoți din diverse parohii ale Brașovului, precum și credincioși cu mașini mici s-au îndreptat spre Sibiu.

Realizări remarcabile

La sfârşitul păstoririi mitropolitului Andrei Șaguna,, în Arhiepiscopia Sibiului existau aproximativ 800 de şcoli „poporale”, un gimnaziu cu 8 clase la Braşov, o şcoală reală-comercială la Braşov, un gimnaziu cu 4 clase la Brad. La îndemnul lui s-au tipărit peste 25 de manuale şcolare, unele în mai multe ediţii. La Sibiu cursurile de teologie au fost ridicate de la 6 luni la un an, iar în 1853 a înfiinţat un Institut teologic-pedagogic cu două secţii, cumpărând câteva case pentru nevoile şcolii şi internatului. Pentru studenţii teologi şi preoţi a tipărit un număr însemnat de manuale didactice, lucrate de el însuşi sau de profesorii Institutului.

Mitropolitul Şaguna Andrei (din botez Anastasie) a fost mitropolit al Ardealului (de origine aromână). S-a născut la 20 decembrie 1808 (1 ianuarie 1809 st. n.) în Mişcolţ, în Ungaria şi a trecut la Domnul la 16/28 iunie 1873 în Sibiu (înmormântat în Răşinari). Studiile gimnaziale la Mişcolţ şi Pesta (abs. 1826), superioare – de Filosofie şi Drept – la Universitatea din Pesta (1826-1829) şi de Teologie la Seminarul ortodox din Vârşeţ (1829-1832). După terminarea studiilor teologice, a intrat la mănăstirea sârbească Hopovo, unde a fost tuns în monahism, sub numele Andrei (24 octombrie 1833) şi hirotonit ierodiacon (februarie 1834); profesor la Seminarul Teologic din Carloviţ şi secretar al „Consistoriului arhidiecezan’ de acolo (din 1834), ieromonah (29 iunie 1837), protosinghel, „asesor’ (consilier) mitropolitan şi «administrator’ (locţiitor) de egumen la mănăstirile Iazac (1838), apoi la Beşenovo (1841); arhimandrit şi egumen la mănăstirile Hopovo (1842), apoi la Covil (1845); după 1842 a funcţionat un timp ca profesor la secţia română a Seminarului Teologic din Vârşeţ şi „asesor’ al Consistoriului de acolo. La 15/27 iunie 1846 numit „vicar general’ al Episcopiei Ardealului, cu sediul la Sibiu; la 2 decembrie 1847 ales episcop (recunoscut la 5 februarie 1848, hirotonit la Carloviţ la 18/30 aprilie 1848); la 12/24 decembrie 1864 numit arhiepiscop şi mitropolit al reînfiinţatei Mitropolii a Ardealului cu reşedinţa în Sibiu.

Ca episcop, a militat pentru restaurarea vechii Mitropolii a Ardealului, prin numeroase memorii înaintate Curţii din Viena, patriarhului ortodox sârb şi Congresului naţional-bisericesc sârb din Carloviţ, prin sinoadele eparhiale – formate din clerici şi mireni – convocate la Sibiu în 1850, 1860 şi 1864. După reînfiinţarea Mitropoliei (1864), cu două eparhii sufragane – la Arad şi Caransebeş -, a convocat un Congres naţional-bisericesc al românilor ortodocşi din întreaga Mitropolie, la Sibiu (septembrie-octombrie 1868), care a aprobat Statutul Organic al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania (sancţionat de autoritatea de stat la 28 mai 1869), după care s-a condus Biserica Ortodoxă din Transilvania şi Banat până în 1925. Principiile fundamentale ale acestui statut – autonomia faţă de stat şi sinodalitatea, adică participarea laicilor (2/3) alături de clerici ( 1 / 3 ) la conducerea treburilor bisericeşti – au stat la baza Statutului de organizare a întregii Biserici Ortodoxe Române din 1925 şi a celui din 1948.

Pe tărâm cultural, a organizat învăţământul primar şi mediu ortodox românesc din Transilvania, punându-1 sub îndrumarea Bisericii; preoţii parohi erau directori ai şcolii „poporale’ din parohia lor, protopopii „inspectori’ ai şcolilor din „tractul’ lor, iar episcopul (sau arhiepiscopul), „inspector suprem’ al şcolilor din întreaga eparhie, principii înscrise şi în Statutul Organic. La sfârşitul păstoririi sale, în Arhiepiscopia Sibiului existau aproximativ 800 de şcoli „poporale’, un gimnaziu cu 8 clase la Braşov (înfiinţat în 1850), o şcoală reală-comercială (din 1869) la Braşov, un gimnaziu cu 4 clase la Brad (din 1868). La îndemnul lui s-au tipărit peste 25 de manuale şcolare, unele în mai multe ediţii (de Sava Popovici Barcianu, Ioan Popescu, Zaharia Boiu ş.a). La Sibiu cursurile de teologie au fost ridicate de la 6 luni la un an (1846), iar în 1853 a înfiinţat un Institut teologic-pedagogic cu două secţii: teologică (doi, apoi trei ani de studii) şi pedagogică (doi, apoi trei ani de studii), cumpărând câteva case pentru nevoile şcolii şi internatului, pentru studenţii teologi şi preoţi a tipărit un număr însemnat de manuale didactice, lucrate de el însuşi sau de profesorii Institutului; a trimis numeroşi tineri la studii de specializare la Universităţile din Austria şi Germania, cu burse oferite din fondurile şi fundaţiile create de el. A avut un rol decisiv la, întemeierea şi organizarea „Asociaţiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român’ (Astea), fund primul ei preşedinte (1861-1866); a iniţiat ziarul „Telegraful Român’ (ianuarie 1853), care apare până azi.

Ca „om politic”, a îndeplinit un rol de seamă în perioada 1848-1849: preşedinte al Adunării Naţionale româneşti de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj din 3 / 1 5 mai 1848, delegat de Adunare să prezinte revendicările româneşti împăratului Austriei, la Innsbruck şi Viena, apoi Guvernului din Pesta. în anii următori – fie singur, fie cu alţi delegaţi ai românilor – a prezentat în mai multe rânduri memorii către împărat, cu doleanţele naţiunii române; după 1860 a fost membru în Senatul imperial din Viena, între 1863-1865 deputat în Dieta Transilvaniei, copreşedinte al Conferinţei naţionale-politice a românilor (1861) şi al Congresului naţional al românilor (1863), ambele la Sibiu; după crearea statului dualist austro-ungar (1867), a fost mentorul direcţiei „activismului’ în viaţa politică a românilor transilvăneni. Îndrumător şi sprijinitor al preoţimii şi al credincioşilor, ctitor al bisericii din Guşteriţa, lângă Sibiu; membru de onoare al Societăţii Academice Române (1871), preşedinte de onoare al Societăţii „Transilvania” din Bucureşti.