BRAŞOV. Mariana Târcă: „Tot noi, antrenorii români, trebuie să ridicăm handbalul. Din păcate, nu ştim să ne apreciem noi pe noi. Prin ceea ce a făcut Tomas Ryde, parcă nu a vrut să câştige cu Norvegia”

Naţionala de handbal feminin a României trece printr-un moment extrem de greu şi ar putea ieşi din calcule pentru calificarea la Jocurile Olimpice de la Rio. Venirea Tomas Ryde, care nu a mai antrenat pe nimeni în ultimii şapte ani, dar văzut de FRH drept profetul care să salveze handbalul feminin românesc, s-a dovedit până acum un fiasco total, suedezul părând rupt de realitatea handbalului acestor zile. Încă de la selecţia pentru competiţia din Danemarca s-au văzut limitele lui Ryde. Acuzat de mulţi că nici măcar nu se sinchiseşte să meargă să urmărească pe viu meciurile din Liga Naţională pentru a vedea jucătoare, Ryde a greşit enorm. Cel puţin două nume, Cristina Zamfir, de la Corona Braşov şi Maria Constantinescu, de la HC Zalău, care ar fi putut ajuta Naţionala au fost aruncate ca nişte măsele stricate, deşi au avut evoluţii care le-ar fi recomandat pentru avionul spre Danemarca. Din păcate, conducătorii federaţiei nu au ochi pentru antrenorii români şi preferă să aducă „experţi” de afară, pe care îi plătesc regeşte pentru a face de râs o Naţională care merită mai mult.

Întrucât a spus lucrurilor pe nume, Gheorghe Tadici, care pentru ce a făcut la echipa naţională are tot dreptul să îşi spună punctul de vedere, a fost taxat rapid de FRH printr-un comunicat în care s-a spus că înearcă să destabilizeze.

Acum, Mariana Târcă, cea mai mare handbalistă din istoria României, trage un semnal de alarmă, de care mai marii din FRH ar trebui să ţină seama.

„Se vede cu ochiul liber, suntem într-un picaj fără semne de revenire. Păcat că nu s-a făcut schimbul de generaţii când era cazul. Păcat că nimeni nu îşi dă seama că trebuie să punem baza pe creşterea copiilor şi juniorilor. Nu înţeleg de ce se mai insistă cu jucătoare care au trecut de apus bine de tot. Mă uitam şi la jocul cu Norvegia, la acest Tomas Ryde şi prin ceea ce a făcut, parcă nu a vrut să câştige. Din nefericire, tot ceea ce se întâmplă era previzibil. Când toată lumea a făcut schimbul de generaţii, noi nu am făcut nimic. Noi jucăm cu aceleaşi handbaliste, iar media de vârstă a primului şapte depăşeşte 30 de ani. Am fost mereu în elită cu această Naţională care nu a lipsit de la nici un Mondial. Din păcate, se vede că oricine ar veni, nu poate schimba nimic. Tot noi, antrenorii români trebuie să ridicăm acest sport. Familia handbalului românesc este ruptă, nu ştim să ne apreciem noi pe noi. Nu vreau să îmi dau eu cu părerea dacă aducerea lui Tomas Ryde a fost o greşeală. Ce va face el pe banca tehnică va demonstra dacă a fost sau nu o eroare. Dar spun că avem antrenori români care trebuie apreciaţi la fel cum sunt apreciaţi cei străini. Sunt în stare să facă lucruri mari. De aici pleacă multe lucruri, dacă tehnicienii români ar fi încurajaţi la fel cum sunt cei străini ar face lucruri deosebite”, a declarat Târcă.

Întrebată despre faptul că jucătoare ca Zamfir şi Constantinescu nu au avut loc în lotul României, fosta mare handbalistă a punctat: „Este o mare curiozitate faptul că nu se dă şansa tinerelor care au arătat că au potenţial. Li se ştirbeşte din start încrederea în ele, este un mare păcat. Aici e flerul unui antrenor, să fructifice potenţialul maxim al ariei de selecţie”. 

Deşi nu sunt multe lucruri de care să se agaţe în ceea ce priveşte meciul din optimile de finală, crucial pentru rămânerea în lupta pentru calificarea la Jocurile Olimpice, Mariana Târcă a comentat: „Speranţa moare ultima. Cu toţii ne dorim o reacţie de orgoliu a fetelor. Handbalul este un sport reprezentativ pentru România. Îmi doresc şi sper să facem ceva la acest Mondial. Să dea Dumnezeu să apară o tresărire în disputa din optimi şi măcar să mai avem o şansă să ne «batem» pentru calificarea la Jocurile Olimpice”. 

Nebăgată în seamă pentru postul de selecţioner în mai multe rânduri, Mariana Târcă pare resemnată cu gândul că nu va mai ajunge pe banca tehnică a primei reprezentative: „Rândul meu poate a trecut. Răutăţile şi-au pus amprenta pe încrederea multora, nu doar a mea. Când vezi că nu esţi apreciat, dorit, e greu…”.