Locul unde se aude „sunetul iadului” – Galerie Foto

Ca multe atracții ale României, Băile de la Apor, unice în Europa, au fost reamenajate recent de un grup de 100 de voluntari veniți din Europa și Japonia. Totul a fost organizat de o fundație din Ungaria, care s-a implicat și în amenajarea Văii Zălanului din județul Covasna, unde are proprietăți și Prințul Charles al Marii Britanii. 

Băile Apor fac parte din situl Natura 2000 Ciomad-Balvanyos, iar „claca” prin care s-a făcut reamenajarea a fost organizată de Asociaţia „Vinca Minor” custodele sitului Ciomad-Balvanyos, în parteneriat cu Fundația Ars Topia din Budapesta, care a realizat proiectul tehnic și a pus la dispoziție resursa umană. „Au venit voluntari din România, Ungaria, Irlanda, Anglia, Italia și chiar din Japonia. Unii erau studenți, alții ingineri, cei mai mulți dintre ei peisagiști. În 10 zile, au amenajat toate cele 10 izvoare, cele două bazine, dar și podețele de pe traseu, de care este nevoie, pentru a nu fi tasat solul de către trecători. În ultima zi au lucrat până după miezul nopții. A fost mult de lucru: s-a săpat în stâncă, s-a cărat piatră cu niște tărgi, pentru că nu se puteau băga aici utilaje”, a declarat Para Zoltan, președintele Asociației „Vinca Minor”.
Tot voluntarii au amenajat un loc de joacă pentru copii, un turn „de relaxare” cu băncuțe și vestiar, o toaletă, indicatoare și panouri informative. „În fiecare piesă se pot regăsi motive specifice zonei. Plăcuțele informative sunt pictate manual și vrem să le folosim ca modele pentru toată aria protejată. La fel vom face și în cazul băncuțelor cu trei picioare”, a mai spus Para Zoltan.
Activitatea a fost sprijinită de comunitatea locală, prin oferirea materialelor necesare pentru executarea lucrărilor și a serviciilor de cazare şi masa. „Dacă aceste lucrări ar fi fost realizate de o firmă, în baza unui contract, costurile treceau de 10.000 de euro”, a mai spus reprezentantul Asociației Vinca Minor.

Un loc unic în Europa

Zoltan Para spune Băile Apor sunt recunoscute pentru unicitatea lor în Europa. Aici se pot face „băi uscate” în gaze, în așa-numitele mofete, niște gropi în care se acumulează gazul, dar și băi în apă minerală, cu un conținut ridicat de sulf (vitriol sau alaun). Se pot trata afecțiuni cardio-vasculare, reumatice sau dermatologice. De asemenea, sunt două izvoare unde apa are PH cuprins între 1,6 și 2,1, fiind folosită ca apă de gură, ajutând la eliminarea pietrei dentare.
„Izvoarele bogate în alaun sunt benefice și pentru tratarea rănilor tăiate, iar în trecut această apă era folosită ca «after shave» de către localnici”, povestește Para.
Băile sunt situate pe Muntele Putorosu, denumirea venind de la mirosul sulfului care iese „prin toți porii”. Tot în interiorul acestui site este și o „groapă a păsărilor”, unde, din cauza sulfului, animalele care intră se sufocă. Mai există și o grotă, care emană zilnic o cantitate impresionantă de sulf și dioxid de carbon, concentrația fiind de 98%. Aici a fost cândva o exploatare, sulful depus pe pereți, fiind colectat și utilizat, printre altele, la fabricarea prafului de pușcă. „Acum, grota are scop terapeutic. Are o lungime de 14 metri, dar accesul este permis doar în primii șapte. După această limită există pericolul sufocării, pentru că gazele ajung până la plafon. Oamenii vin pentru a se trata de boli reumatice, circulatorii sau chiar respiratorii”, a explicat Para. Accesul în grotă, situată pe un versant, se face numai după ce „pacienții”, mulți trimiși de medici, se odihnesc cel puțin 10 minute, intră, stau 8-10 minute înăuntru, apoi ies și mai stau câteva minute. Cine intră cu telefoane, aparate foto sau ceasuri, o face pe răspunderea lui, pentru că gazul are un puternic efect oxidant.

Legende…  

Întreaga zonă este plină de legende și povești. La băi se spune că se aude „sunetul iadului” și există un izvor căruia localnicii îi spun „gura iadului”. Aceste denumiri, a explicat Para, au fost date din cauza bolboroselilor care se aud: „Este gazul care iese din munte și întâlnește apa. «Gura iadului» este ca o peșteră cu un «sifon» în care e apă, iar când se acumulează gazul, iese scoțând un sunet specific, mai gros. Dacă e secetă, apa seacă, iar «gura iadului» nu se mai aude. Aici, apele freatice, aflate la mica adâncime, sunt vitale, iar menținerea porozității solului este extrem de importantă. Este o zonă extrem de fragilă, ce trebuie protejată”.
În apropiere este și Cetatea Turia, construită în secolul al X-lea și folosită ca fortificație de refugiu până în 1603. Turnul cel mare a rezistat până în anul 1970, când s-a dărâmat în urma unui cutremur. Legenda spune că a fost ultima redută păgână, iar războinicii își tratau rănile în izvoarele cu alaun, vindecându-se mult mai repede.
Și grota are poveștile ei. „Se spune că în urmă cu multe sute de ani, în anii grei, pentru a nu mai fi o povară, bătrânii plecau de acasă. Toți știau unde se duc, dar nimeni nu spunea nimic. Mergeau la grotă. Unii, înainte de a intra, se dezbrăcau și îți lăsau hainele afară. Familia apărea ulterior și recupera cadavrul”, a povestit Zoltan Para.