Astăzi sunt sărbătoriți Sf. Împărați Constantin și Elena

Sărbătoarea din 21 mai este închinată Sfântului Împărat Constantin și mamei sale, Elena, cărora li se datorează „secolul de aur al creștinismului”. 

Constantin devenise împărat după o perioadă de grea persecuție asupra creștinilor și intră în conflict cu împăratul Maxentie Hercule, care, de asemenea, îi persecuta pe creștini. Deși nu avea o oaste numeroasă, în anul 312 d.Hr., Constantin i-a declarat război conducătorului păgân. El s-a rugat lui Dumnezeu să-l ajute în luptă. În noaptea dinaintea luptei decisive, lui Constantin i s-a arătat pe cer o cruce mare, strălucitoare și înconjurată de stele, sub care scria „in hoc signo vinces” – „cu acest semn vei învinge”. A doua zi, mergând spre câmpul de luptă, i-a apărut același semn pe cer. Abia atunci, zărindu-și majoritatea oștenilor în genunchi, Constantin înțelege puterea semnului ceresc. Îl învinge pe Maxentie și este primit cu bucurie la Roma, unde este încoronat împărat al Imperiului Roman de Apus. Dând libertate cultului creștin prin Edictul de la Milan, Constantin patronează apoi primul Sinod ecumenic de la Niceea în anul 325, în prezența a 318 sfinți părinți, sinod la care se stabilesc 28 de canoane bisericești esențiale. Se ridică biserici, iar templele păgâne sunt transformate în bazilici creștine. Constantin a desființat pedepsele necreștine ca răstignirea, a abolit dreptul tatălui de a-și vinde sau omorî copiii, a favorizat eliberarea sclavilor, a îmbunătățit ajutorarea văduvelor, săracilor și bolnavilor, a aprobat înființarea justiției și instanțelor episcopale, a dat legi pentru administrarea Bisericii creștine. 

Biserica Ortodoxă îl cinstește ca sfânt, prin prăznuirea din 21 mai, cea Romano-Catolică îl recunoaște ca „mare”, iar protestanții văd în el doar un însemnat om politic, care s-a servit de creștini pentru putere. În realitate, datorită lui se creează acel „secol de aur” al creștinismului (secolul luminat al IV-lea), făcând din creștini, dintr-o minoritate urgisită de păgâni, o majoritate instituționalizată. Sfânta Elena, mama sa, se apropiase pe creștini înainte de convertirea fiului său. Deși octogenară, urcă pe Golgota, găsește miraculos crucea pe care a fost răstignit Iisus, construiește biserica din Ierusalim, ca lăcaș al Sfintei Cruci și după moartea ei (august 326), împăratul Constantin ridică în fața bisericii o cruce monumentală așezând de o parte și alta statuia sa și a mamei, imagine care apare frecvent în iconografia creștină.

(L.J.)