„Cazul Halep” sau până unde merge abjecția

Știți zicala aceea care dezvăluie ce face maimuța când n-are ce face, nu? Se scarpină în dos până-i dă sângele. La fel procedează și mulți compatrioți ai noștri în aceste zile, când un nou subiect inflamează la maximum presa și internetul, în genere: Simona Halep și Fed Cup, un soi de Cupa Davis varianta feminină. Simona Halep a anunțat că pur și simplu nu poate participa la meciul de la Montreal dintre echipa României și aceea a Canadei, pentru că cele două turnee mari din SUA pe care le-a jucat (Indian Wells și Miami) au solicitat-o foarte mult. În plus, partida cu Canada ar însemna o nouă deplasare dus-întors peste Atlantic, dat fiind că imediat este urmată de turneul din Germania (meciul din Canada se termină pe 19 aprilie, iar turneul de la Stuttgart începe pe 20), unde are obligația de a participa, mai ales că este imaginea în România a sponsorului major al acelui turneu: „Este foarte greu să merg să joc în Canada, sunt obosită, am obligații la Stuttgart, dacă era în Europa mă duceam cu mare drag”, a spus Halep. Ei, de-aici a urmat o dezlănțuire de un primitivism atroce împotriva tinerei tenismene, în care, din păcate, s-au implicat și foști sportivi, și ziariști, ba chiar și niște politicieni (se putea?), ca să nu mai vorbim de postacii furioși de pe internet. Simona Halep a fost jignită în cele mai aberante moduri, a fost acuzată de lipsă de patriotism, de fățărnicie, de lăcomie, de faptul că n-ar fi româncă, ci machidoancă, albaneză ș.a.m.d. S-a spus că e datoare față de țară și popor, că nici nu este atât de bună jucătoare, dar a avut noroc de slăbiciunea adversarelor, că și-a atins limitele, că n-o să câștige în veci un Mare Șlem și multe alte mizerii pe care nu le mai enumăr, din silă. Culmea, știu oameni care de ani de zile înjură țara asta, dar acum o acuză pe Halep că nu-i patrioată. La fel, cunosc inși care nu sunt de etnie română și care au plăcerea bolnavă s-o acuze pe fata asta că e „machidoancă” sau „albaneză”. Până unde merge abjecția? Chiar n-are nici o limită?

Întâi de toate, Simona Halep este româncă și face parte din etnia aromână. Marele filosof creștin Petre Ţuțea, care i-a cunoscut bine, înclusiv în pușcăriile comuniste pline de deținuți politici, spunea despre aromâni că sunt „românii absoluți”. În al doilea rând, Simona Halep nu este produsul Guvernului României, nici al Parlamentului, nici al contribuabilului din țara noastră. Este produsul muncii sale, al talentului său, al sacrificiilor făcute de familia sa și al încrederii puținilor oameni  care au ajutat-o inclusiv financiar, atunci când a avut nevoie. Nu are vreo datorie nici față de cei care o înjură acum, nici față de cei care o apreciază. Este dreptul ei exclusiv să-și facă programul și să-și gestioneze cariera așa cum crede că e mai bine. Iar pentru imaginea, pentru prestigiul României a făcut mult mai mult, la doar 23 de ani, decât aproape toți cei ce acum o jignesc sau o ironizează la un loc.