Simplă coincidență!

Dom’le, ce ți-e câteodată și cu ziariștii ăștia! Cum se-apucă ei să caute unde n-ar trebui să caute sau cum se-apucă să publice informații și documente scăpate, chipurile, „pe surse” (sintagmă detestabilă, menită să acopere totul și nimic) pentru a servi vreunei cauze! Fie și unei răfuieli între instituții ori în interiorul unei instituții… Uneori chiar se simte că dezvăluirile sunt făcute cu un soi de satisfacție răutăcioasă. Iată, de pildă, ieri a apărut în presă știrea că o doamnă notar, soția procurorului numărul al treilea în ierarhia Direcției Naționale Anticorupție ar fi primit un comision de 570.000 de lei (adică peste 125.000 de euro) de la managerul Complexului Energetic Oltenia, ins urmărit penal, ca făptuitor, în dosarul în care este acuzat (ex)amicul premierului, ex-ministrul și ce mai vreți dvs. Dan Șova. Care dosar a fost instrumentat, ați ghicit, de către DNA!   

Comisionul notarial, spun aceiași ziariști răuvoitori, a survenit unei tranzacții prin care Complexul Energetic Oltenia – entitate ce se confruntă cu mari probleme financiare, însă are șefi cu situații înfloritoare – a ținut morțiș să vândă o exploatare minieră, în condiții apreciate drept dezavantajoase. A fost prezentat și un facsmil, cu rol de a ne arăta că managerul urmărit penal a insistat ca societatea pe care o conduce să plătească taxele de autentificare notarială. 

Așa, și? Care-i chichirezul? Nu este decât o simplă coincidență, așa cum s-a întâmplat și în situația altui notar, mult mai cunoscut decât soția d-lui procuror, care a avut norocul să încheie, contra unui onorariu excelent, o tranzacție în care un gigant petrolier străin a făcut niște cumpărături în România. Iată care este, de fapt, adevărul în acest caz, așa cum trebuie să-l înțelegem cu toții: pur și simplu vânzătorul și achizitorul s-au înțeles într-un birou și aveau nevoie de un notar care să parafeze târgul. Au ieșit oamenii pe stradă să ia puțin aer și, cum se plimbau ei așa, au dat de-o plăcuță pe care scria „cabinet notarial Cutare”. „Ei, uite ce noroc!”, a exclamat managerul despre care e vorba. „Hai să intrăm, poate rezolvăm”. Și-au rezolvat! Ce vină aveau ei că acel notar era soția procurorului situat pe poziția a treia în ierarhia DNA, instituție care-l cerceta penal pe manager? Și ce vină avea d-na notar că este soție? Sau că s-a făcut notar? Și ce i se poate imputa acelui procuror, că s-a căsătorit? Firește că nu. Toată treaba a fost o pură întâmplare!

Cum? Zâmbiți ironic? Nu credeți?  Păi, nici eu nu prea cred, dar dacă asta-i situația, ce să facem?