O idee despre cam cât se fură

Firește, trăind în absurdistanul numit România, ar trebui ca de multă vreme să nu ne mai mire nimic. Cu toate astea, orice om normal nu se poate să nu tresară, măcar, aflând cam cum și despre ce sume vorbesc cei implicați în dosarele instrumentate de procurorii DNA: politicieni, rude ale lor, amici, parteneri de așa-zise afaceri… Las acum la o parte aerul de show mediatic al operațiunilor, brusca febră a delațiunilor și invariabilul arest preventiv, care a devenit din excepție, regulă. Dar când citești cu câtă lejeritate vorbesc și scriu marii anchetați ai nației despre sute de mii și milioane de euro, parcă te ia, așa, cu frig, începând să-ți închipui cam ce mecanism infernal ține România prizonieră și cam cât s-a furat. Iată câteva mostre:

„Aveam de adus la partid circa 5 milioane de euro, am avansat acești bani din fonduri personale legale (n.m. – de unde, fraților atâta amar de bani???). Practic, eu trebuia să particip la campania prezidențială din 2009 cu suma de 4 milioane de euro. (…) Am decis să accept de la Claudiu Florică suma propusă, respectiv 2,7 milioane de euro” (din declarația pe care fostul ministru Gabriel Sandu a dat-o anchetatorilor).

„Dl.Gheorghe Stelian mi-a adus în tranșe suma de 4.800.000 de euro pentru a-i facilita obținerea de despăgubiri în dosarul (…).  După rezolvarea favorabilă a cererii de despăgubire, dl. Diacomatu Sergiu a venit la mine, la Euro Hotels, și i-am remis suma de 2,5 milioane de euro, sumă primită de la Gheorghe Stelian pentru acest scop (…). Suma de 800.000 de euro i-am dat-o d-nei Crinuța Dumitrean, printr-un șofer, într-o mapă albastră. A treia tranșă, de 1,5 milioane de euro am păstrat-o pentru mine” (declarația scrisă a lui Dorin Cocoș).     

„1.000.000 de euro d-nei Crinuța Dumitrean, în aceleași condiții ca la prima descriere. 5 milioane i-am dat lui Diacomatu Sergiu, în mai multe tranșe, funcție de cum le primeam. De la Gheorghe Stelian, 1,2 milioane de euro 

i-am oprit eu” (tot Dorin Cocoș). 

Încă un exemplu: Ministerul Educației a lansat, prin 2013, cu mare tam-tam, un proiect intitulat „internet în școala ta”, vizând conectarea la internet broadband a vreo 2.400 de școli din zona rurală și din orașele mici. Valoarea: circa 33 de milioane de euro. Bani care s-au scurs, finalmente, către tot soiul de off-shore-uri, în vreme ce treaba cu internetul a rămas tot cam pe unde era înainte de marele proiect. 

Mare dreptate a avut cel care a zis: „Dom’le, ce țară bogată e România, dacă, după tot cât s-a jefuit, tot mai e de furat!”