„Am terminat postul de asceze, începe cel de pătimire cu Hristos”

Normal 0 false false false EN-US X-NONE X-NONE

/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:”Table Normal”;
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-parent:””;
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin-top:0cm;
mso-para-margin-right:0cm;
mso-para-margin-bottom:10.0pt;
mso-para-margin-left:0cm;
line-height:115%;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:12.0pt;
font-family:”Times New Roman”,”serif”;}

Am intrat de astăzi în Săptămâna Mare sau Săptămâna
Patimilor, timpul în care Biserica retrăiește, actualizează momentele cele mai
importante din viața și activitatea Mântuitorului Iisus Hristos: Patimile,
Moartea Sa pe cruce și îngroparea, toate culminând cu Învierea Sa.

Patriarhul Daniel le-a spus celor care au participat sâmbătă la pelerinajul de
Florii în Capitală: „Noi am terminat într-un fel cu postul cel de nevoințe, de
asceze. Acum însă urmează un post mistagogic (nota red.: de iniţiere în
mistere, în taine) de împreună pătimire cu Hristos ca împreună cu El să înviem.
Fiecare zi din Săptămâna Sfântă și Mare este o urmare tainică a lui Hristos
prin rugăciune, prin ascultarea sfintelor scripturi, sfintelor slujbe și mai
ales prin pocăință și împărtășanie. Împărtășania cea mai semnificativă este din
Sfânta și Marea Joi pentru că în Sfânta și Mare Joi Hristos Domnul a instituit
Sfânta Euharistie, Cina cea de Taină”.

Ultima săptămână a Postului Mare a început de aseară cu
prima slujbă de „denie”. Slujbele deniilor săvârșite în fiecare seară, prin
frumusețea și conținutul cântărilor și rugăciunilor, prin dramatismul și
solemnitatea ceremoniilor liturgice, creează cadrul pentru trăirea sufletească
de mare profunzime prin care credincioșii devin părtași clipă de clipă la
evenimentele de excepție din viața Fiului lui Dumnezeu. Deniile se oficiază
seara, justificarea fiind în modul în care se parcurge timpul liturgic,
deosebit de cel civil, în perioada Postului Mare.
Primele zile se constituie într-­un prolog al Sfintelor Patimi ale lui Hristos.
Luni si marți, la utrenii, se citesc Evangheliile care ne aduc aminte de cele
din urmă învățături ale Domnului. Tot luni este pomenit Iosif Patriarhul, cel
pe care propriii frați l-­au bătut și, crezându­-l mort, l­-au părăsit pe câmp.
Dar acesta trăia și, după ce a dus o viață de sclav, a ajuns prinț al
Egiptului, i-­a iertat pe cei care i-­au greșit și și-­a salvat de la foamete
familia si poporul. Povestea lui Iosif prefigurează doar ceea ce va desăvârși
Iisus, care, deși vândut pentru 30 de arginți, arestat și batjocorit, condamnat
la moarte și răstignit, ­ a iertat și a mântuit omenirea. La Utrenia de luni se
citește pericopa evanghelică a blestemării smochinului neroditor, un simbol al
celor necredincioși, de către Mântuitorul. Ziua de marți este dedicată Predicii
de pe Muntele Măslinilor, în care Hristos a prevestit distrugerea templului din
Ierusalim, dar și propria Înviere.

După Duminica Floriilor, când Iisus a fost întâmpinat ca un
Mesia la intrarea în Ierusalim, Săptămâna Patimilor este perioada în care
evenimentele cutremurătoare și, totodată, mântuitoare petrecute cu aproape
2.000 de ani în urmă, se actualizează. Dacă Postul întreg înseamnă călătoria
duhovnicească către Paști, ultima săptămână este o continuă înainte-prăznuire a
acestor zile, este revelarea ultimă a înțelesului postului. Din dorința de a
participa la acest „astăzi” al Învierii lui Hristos, chiar și cei care au
neglijat până acum postul se străduiesc ca măcar în aceste zile rămase să
pornească „urcușul spre Ierusalim”. Acel „ceas al lui Hristos” despre care
El a vorbit adesea și spre care a fost orientată întreaga Sa slujire
pământească, se apropie. Credincioșii parcurg acum treptele ultimelor zile ale
lui Hristos­-Omul, fiecare zi din Săptămâna Patimilor semnificând un nou pas al
lui Iisus pe drumul către Răstignire și Înviere.