Cum e mai rău!

Potrivit datelor din câteva rapoarte și analize ale unor instituții internaționale (Banca Mondială, de pildă, sau Forumul Economic Mondial) care se referă la competitivitatea și predictibilitatea mediului de afaceri în statele lumii, România se prezintă prost spre foarte prost la aceste capitole. Suntem foarte aproape de ultimul loc între statele analizate în privința stimulării muncii de către stat, prin pârghii fiscale. Cam la fel ne situăm – pe cale de consecință – și la stimularea investițiilor. De fapt, se poate afirma că în România statul, prin fiscalitatea pe care o aplică, mai degrabă sancționează, decât încurajează munca. Iar dacă adăugăm și hățișul birocratic foarte greu de pătruns, avem imaginea și mai clară a ceea ce se întâmplă cu mediul investițional. 
Unei companii care activează în țara noastră îi sunt necesare, în medie, peste 200 de ore și 40 de operațiuni diferite pentru a-și putea plăti taxele într-un an. Rata efectivă de fiscalizare este de peste 44% din profit. Acestor cifre li se adaugă aspecte mai puțin cuantificabile, dar foarte reale, de care mediul de afaceri se lovește constant în România: agresivitatea instituțiilor, care văd în el un dușman ce trebuie învins; existența unui număr mare de funcționari care nu au nici competențele necesare și nici acel minim grad de bunăvoință care să facă suportabilă relația contribuabilului cu ei; faptul aberant că din puzderia de taxe, impozite și alte contribuții (cele mai multe din Europa), unele au un cost de administrare mai mare decât valoarea lor, ceea ce, în cazul unei firme, ar însemna că produce mai scump decât vinde, adică faliment.
Este o chestiune elementară că, înainte de a-și investi banii undeva, o firmă se uită mai întâi la două lucruri: cât este fiscalitatea și cât de prietenos este mediul de afaceri. Or, în România și fiscalitatea e foarte ridicată, și birocrația e ucigătoare, și mediul de afaceri e privit, cum spuneam, nu amical, ci dușmănos de instituțiile statului. De asemenea, investitorul  trebuie să se hotărască dacă face afaceri într-o țară cu fiscalitate mai scăzută, dar cu un grad mai mare de corupție sau într-una cu fiscalitate mai mare, dar cu o legislație clară, simplă, predictibilă și cu un indice scăzut de corupție. În țara noastră și fiscalitatea e mare, și corupția e mare, și legislația e stufoasă, complicată, și gradul de predictibilitate e mic. Cu alte cuvinte, cum e mai rău!